GEORGE COANDĂ

La ieşirea de la DNA Braşov unde a fost convocat ca martor într-o cercetare, Călin Popescu Tăriceanu a făcut o fermă şi scurtă declaraţie memorabilă şi anume că astfel este sfidată democraţia, adăugând că nimeni nu-l va înlătura cu procurorii din viaţa politică şi a avut perfectă dreptate.

Pentru că a-l plimba şi pe Călin Popescu Tăriceanu pe la DNA, al doilea om în stat şi un liberal născut şi nu făcut, dar devenit pericol major pentru partidul prezidenţial iohănnist, dorindu-şi să candideze în cursa electorală pentru râvnita funcţie de primar general al Capitalei, a stârnit ura de aşteptat, un frison isterizat de teamă la Cotroceni şi în Aleea Modrogan. Şi sperând a-l scoate pe tuşă, s-a dat ordinul de o neîndoielnică laşitate: chemarea la DNA care, regretabil, a devenit o insolită „poliţie politică”. Ceea ce nu este-n regulă. De bună seamă că românii îşi doresc cu ardoare o profundă cauterizare a corupţiei „clasei politice”, operaţie care ar trebui sau ar fi trebuit săvârşită raţional în timp şi nu în hei-rup în buza alegerilor, pentru că aduce a răfuială pusă la cale din diferite centre de putere şi de interese politice. Aşa cum se produce acum acest masacru politic general.

Căci românii, treziţi la realitate între timp, nu mai sunt naivii de la începuturile democraţiei postrevoliţionare şi, cum sunt iuţi la minte, s-au prins că aducerea în vrac, cu arcanul, la DNA, taman acum într-un an electoral, nu este o acţiune cuşer şi are toate ingredientele, cum spuneam, unei răfuieli politice, victime fiind şi unii oameni politici, cu o bună imagine la electorat, care pare-se nu sunt pe placul Cotrocenilor. Ca atare, preconizata reînnoire a „clasei politice”, hai s-o producem cu... cătuşele. Sau fie doar şi cu plimbatul pe la DNA că asta, zice-se, schimbă percepţia în sens negativ despre unii politicieni la electorat. Eu spun că nu este nici moral, nici ideal. E cinic. Şi riscul ar fi al unei lovituri de bumerang. Şi nu al creării unei clase politice noi şi cinstite. Ci al instaurării suspiciunii şi neîncrederii. Deci un fiasco. Aşa că a avut dreptate Călin Popescu Tăriceanu.