GEORGE COANDĂ

Dacă în 1946 comuniştii români bolşevizaţi au scos în afara legii partidele istorice, dar, totuşi, acestea au avut timp de 43 de ani o existenţă ilegală în ţară, şi una contestatară în exilul românesc – e drept că şi prin Occidentul democratic, nedesminţind spiritul dihonic strămoşesc, s-au măcinat în lupte intestine de orgolii egocentrice şi de meschinării nescuzabile -, putând reveni pe scena politică rapid după decembrie ’89, datorită unor lideri autentici, excelenţi cunoscători ai unor ideologii de dreapta, şi liberală, şi naţional-ţărănistă, şi i-am numit pe seniorii Corneliu Coposu, Ion Diaconescu, Radu Câmpeanu sau venerabilul Mircea Ionescu Quintus, cu toate erorile sale din ultima vreme, neopunându-se „infectării” PNL cu aluviunile revărsate din PDL, totuşi un urmaş adevărat al Brătienilor, astăzi, însă, adică din 2004 în coace, şi-au distrus legendarul status cu propria mână. Și ştiţi de ce? Pentru că, paradoxal, de pildă, naţional-ţărăniştii, care s-au vrut şi creştin-democraţi, ajunşi la putere în vremea prezidenţiatului lui Emil Constantinescu, s-au comportat în chip bolşevic, dorindu-şi postura de partid-stat, luând, pe pielea românilor, măsuri atât de odioase încât aceştia nu i-au mai acordat votul, deci nicio şansă. Și iată-l pierdut în uitarea istoriei. De astă dată, şi-a tras pieirea de bună voie şi nesilit de nimeni. Aceeaşi aroganţă şi atitudine bolşevică a afişat-o şi staff-ul naţional-liberalilor, ducând partidul cu cea mai glorioasă istorie pusă în slujba patriei la marea şi devastatoarea capitulare din dubla bătălie electorală a anului 2016. N-au avut nici lideri, deci, şi nicio coerentă filozofie politică. Ar mai avea o şansă pentru a ieşi din groapă: revenirea lui Crin Antonescu, om politic de palier înalt, cu convingător discurs şi carismă. Ar fi păcat să dispară tocmai acum când ne pregătim să celebrăm Marea Unire, căci semnătura sa este aşternută pe această Operă Istorică. Aviz, însă, amatorilor. Mari capitulări se vor mai putea produce dacă învingătorii dintr-un moment sau altul nu învaţă din lecţiile dramatice ale PNŢ-CD şi PNL. Bineînţeles, acest aviz vizează PSD. Să nu-l ameţească triumful! (N.B. La câtva timp după ce am scris acest editorial, Călin Popescu Tăriceanu a lansat o invitaţie adevăraţilor liberali din PNL: haideţi, camarazi, în ALDE! Da, ar fi o soluţie salvatoare a liberalismului românesc. Apoi, renaşterea PNL din cenuşa înfrângerii din decembrie 2016 şi evadarea sa obligatorie din prizonieratul Partidului Popular European. Și la celebrarea centenarului Marii Uniri, al cărei făuritor a fost, să fie, într-adevăr, partidul Brătienilor.”