ŞTEFAN KHALIL

În periplul nostru gazetăresc printre bijuteriile patrimoniului spiritual dâmboviţean, astăzi facem o oprire la Mănăstirea Cobia, din comuna cu acelaşi nume, satul Mănăstire, situată la 6 km de Găeşti. Aceasta mai este cunoscută sun numele de…,,Colţul de rai din apropierea Găeştului’’. Mănăstirea a fost construită între anii 1571 – 1572, de Badea Boloşin Stolnicul şi poartă hramul Sfântul Ierarh Nicolae. Aceasta a fost ridicată, de altfel, în timpul domniei lui Alexandru Voievod. Sfântul lăcaş a fost pus la grele încercări de foarte multe ori în istoria sa, iar din această cauză a suferit numeroase transformări. Sunt mulţi care spun că există mai multe asemănări între Mănăstirea Cobia şi cea de la Curtea de Argeş. Cea de la Cobia a fost construită la 50 de ani distanţă de legendara operă a meşterului Manole. La aproape un veac de la ridicarea sa, biserica a ajuns în stare de paragină, dar în anul 1860, biserica a fost reparată de Pârvu Cantacuzino. În perioada anilor 1723 – 1724, colţii bisericii s-au prăbuşit, iar în anul 1752 a fost închinată fundaţiei filotime de la Pantelimon. Eforia spitalelor este cea care se ocupă de biserică în secolul XIX-lea, care a intervenit cu reparaţii în anii 1802, 1830 şi 1838. Acoperişul este şi acesta refăcut în anul 1843, contribuind şi eforia, precum şi casele egumeneşti construite pe becurile boltite, vechi, ce se aflau la sud-vest de biserică. Un cutremur puternic din anul 1833 afectează foarte grav biserica, iar turla mare a naosului este surpată, antrenând şi o parte din zidurile altarului. Eforia este cea care se implică din nou, iar turla din lemn este reparată şi este una mai groasă decât cea originală. De asemenea, zidurile sunt reparate şi se construieşte catapeteasma din zid, aşa cum vedem şi astăzi. În anii ’30 ai secolului XX, sub coordonarea arhitectului Horia Teodoru, are loc o nouă restaurare. Următorul proces de reabilitare este demarat de Comisia Monumentelor Istorice, în anul 1938. Există o legendă care spune că Mihai Viteazul ar fi dăruit un clopot mănăstirii Cobia, acesta aflându-se o scurtă perioadă pe valea Cobiei, în urma luptelor de la Giurgiu – Călugăreni. Se spune că în timpul celui de-al doilea Război Mondial, clopotul ar fi fost luat de nemţişi de atunci nu se mai ştie nimic despre el. Potrivit dovezilor găsite de către arheologi, în urma unor săpături au fost găsite nişte cuptoare de cărămidă din care s-au făcut şi cele cu care s-a ridicat biserica. Cu toate acestea, în urma izvoarelor istorice regăsite, cărămida ar fi fost adusă din Italia pentru construcţia acestei biserici, însă este mai puţin probabil să se fi întâmplat aşa. Biserica are uşile originale la muzeul din Sinaia. Pe acestea se poate vedea destul de uşor silueta bisericii aşa cum a fost iniţial construită de Badea Boloşin. La intrarea în sfântul lăcaş de cult, există o pisanie ce a fost tradusă de cunoscutul istoric Nicolae Iorga. ,,Sa zidit acest cinstit şi dumnezeiesc hram întru rugăciunea şi lauda celui între sfinţi, părintele nostru, arhiepiscopul Mirei Lichiei, Nicolae, făcătorul de minuni, şi s-a zidit în numele binecinstitorului de Hristos iubitorului Domnului nostru, Io Alexandu Voevod, şi a fost supt Vlădica chir Eftimie, şi s-a început în luna iulie 13 zile şi s-a săvârşit în luna …zile, în anul 7080 de la facerea lumii (1572 de la naşterea mântuitorului Iisus Hristos).