Ştefan Khalil

În vinerea dinaintea Floriilor, continuăm serialul nostru cu mănăstirea Bunea. Ctitoria este situată la 25 de kilometri de oraşul Târgovişte, pe muntele Vulcana, la o altitudine de 640 de metri. Mănăstirea Vulcana, aşa cum era cunoscută iniţial, este înconjurată de un cadru natural pitoresc. Aceasta a fost ctitorită în anul 1654, de către demnitarul Voievodului Matei Basarab, Bunea-Vâlcu Grădişteanu, în timpul domniei lui Constantin Şerban. În acest fel, boierul ctitor împlinea o mai veche dorinţă a tatălui său, care cumpărase acel loc, cu 23 de ani mai devreme. Nu pe măsura greutăţilor îndurate, lăcaşul de cult a avut parte, totuşi, de danii, scutiri şi privilegii făcute atât de membrii familiei celui care a ridicat-o, cât şi de diferiţi voievozi ai vremurilor. Aşezământul a primit vizita lui Constantin Brâncoveanu, domnul ţării la 1695, Ştefan Cantacuzino, Ion Mavrocordat şi Mihail Racoviţă. Climent Grădişteanu, egumenul, în anul 1726, închină Mănăstirea Bunea Mitropoliei Ungrovlahiei, „ca schitul să fie sub pază şi purtarea de grijă a sfintei mitropolii în veci”. Forma bisericii este de navă dreptunghiulară (fără absida laterală), iar naosul este despărţit de pronaos prin doi stâlpi de secţiune octogonală. Pictura acesteia a fost distrusă din cauza reparaţiilor şi în 1785 a fost acoperită cu o nouă pictură, care există şi astăzi, dar este grav deteriorată, în vreme ce catapeteasma se află în condiţii mult mai bune. În partea de sud, în exteriorul bisericii, încă se mai află urme ale picturii de la 1785, cu scene privind Judecata de Apoi, Sfinţii Gheorghe şi Dumitru, Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena şi Sfinţii Trei Ierarhi. În 1860, ctitoria este cunoscută pentru faptul că aici au fost descoperite caiete cu pictură bisericească, ce au aparţinut lui Radu Zugravul, un mare pictor al secolului al XVIII-lea. Odată cu secularizarea averilor mănăstireşti din 1864, ctitoria trece în proprietatea statului. La 100 de ani după, lăcaşul de cult intră în administrarea Mănăstirii Sinaia. După înfiinţarea Arhiepiscopiei Târgoviştei, în 1991, redevine mănăstire de sine stătătoare. În anul 2010, ctitoria a fost introdusă în lista monumentelor istorice. La iniţiativa Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop şi Mitropolit Nifon s-a construit un nou corp de chilii şi o nouă biserică, în apropiere de vechiul locaş, unde se slujeşte în prezent, având hramurile Sfânta Cuvioasă Maria Egipteanca şi Sfântul Mare Mucenic şi Tămăduitor Pantelimon. Mai mult decât atât, biserica dispune şi de spaţii de cazare pentru pelerini.