DAN LUCA

În următoarele zile vom avea câteva răspunsuri la întrebările legate de viitorii lideri europeni. Macron a zis-o şi el referitor la o posibilă fortificare a Bruxelles-ului cu Merkel în capitala Europei. Aşa cum prezentasem acum 3 luni, cred însă că actualul lider german s-ar potrivi mai bine la Consiliul European decât la Comisia Europeană. La executivul european văd în continuare un management asigurat de actualul premier olandez, Mark Rutte, chiar dacă acesta nu a participat la celebra competiţie Spitzenkandidat. Nu este nici un pas greşit pentru democraţia europeană această numire „pe sub masă”, căci alegerile primare au fost un fiasco total, chiar şi comparat cu ceea ce s-a întâmplat în 2014. Bun, veţi zice, dar ce dăm Franţei? Ce facem cu “liderul ales” Manfred Weber? Timmermans? Ska Keller? Era să uit, Guy Verhofstadt? Haideţi să convenim de la început că nu putem să satisfacem pe toată lumea şi asta este. Politica este o competiţie, plină de neprevăzut, cu învinşi şi învingători…

Câteva idei însă, cu iz de provocare:

●Franţa, prin Michel Barnier, poate să aibă un vicepreşedinte al Comisiei Europene cu un portofoliu larg de genul Africa, Apărare şi Migraţie. Poate chiar şi Extinderea UE şi politica de Vecinătate trebuie inclusă aici. ●Există posibilitatea ca Manfred Weber să fie şi el comisar european, un vicepreşedinte responsabil de revitalizarea industriei europene, cu accent pe balanţa între campionii industriali şi IMM-uri. ●Guy, propus eventual de Guvernul belgian, are potenţial să devină şi el vicepreşedinte al Comisiei Europene, cu accent pe energie şi mediu. ●Ska poate să fie pentru următorii doi ani şi jumătate preşedintele Parlamentului European (simbolistică perfectă!), urmată de Timmermans pentru a doua jumătate a ciclului politic. Să vedem însă ce ne va aduce Summit-ul european din 20-21 iunie 2019.