❚ După o absenţă de şase luni, generată de o detaşare la instituţia centrală, directorul Direcţiei Sanitar Veterinare Dâmboviţa, Sandu Tolea, a revenit la Târgovişte cu noutăţi importante ❚ Timpul petrecut la Bucureşti ca director general pe Siguranţa Alimentară a fost valorificat la maxim de dâmboviţeanul Sandu Tolea care împreună cu o echipă de lucru au reuşit să aducă modificări în legislaţia de autorizare a abatoarelor mici ❚ „Nu trebuie neapărat ca un abator să se întindă pe 5 ha de teren şi nu e normal ca 1-3 abatoare să deţină monopolul la nivel de ţară. Există judeţe fără abatoare sau cu abatoare foarte puţine. De exemplu noi, în Dâmboviţa, avem un singur abator pe bovine, unul de porci şi unul de păsări şi judeţul este destul de mare”, a explicat medicul veterinar

Interviu cu medicul veterinar Sandu Tolea, directorul Direcţiei Sanitar Veterinare Dâmboviţa

VIOLETA STANCIU

Rep.: Aţi revenit la DSV Dâmboviţa, după ce aţi fost detaşat o perioadă de timp la ANSVSA Bucureşti. Ne puteţi spune care a fost scopul acestei detaşări?

- A fost o perioadă de 6 luni, o detaşare la Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, unde am fost director general pe Siguranţa Alimentară. Am încercat să modificăm un pic legislaţia, s-o armonizăm pentru că în toată Uniunea Europeană a început un fel de relaxare a ceea ce înseamnă comerţul cu produse de origine animală, dar o relaxare care să nu afecteze siguranţa alimentară. Spre exemplu, am promovat o ordonanţă de guvern prin care am autorizat abatoarele de mici dimensiuni. Deci de acum încolo se pot autoriza abatoare de capacitate mică şi în ţara noastră. La o discuţie pe care am avut-o cu doi comisari ai UE i-am întrebat dacă celelalte state au cumva alte reguli decât noi. I-am întrebat de ce în Austria se poate, de ce în Ungaria se poate, în Polonia pot funcţiona asemenea unităţi şi în România nu se poate aşa ceva?

Rep.: Şi ce v-au răspuns?

- Ei ne-au răspuns clar: „domnilor, sunteţi membri cu drepturi depline ai UE, cereţi şi vi se va da, spuneţi- ne că doriţi să faceţi asemenea lucruri”. Am venit a doua zi şi, împreună cu o echipă de lucru, am conceput o modificare a Ordinului nr. 111 al preşedintelui ANSVSA şi modificarea HG 35 prin care se autorizau abatoarele de capacitate mică. Am relaxat legislaţia, în sensul că nu trebuie neapărat ca un abator să se întindă pe 5 ha de teren şi nu e normal ca 1-3 abatoare să deţină monopolul la nivel de ţară. Există judeţe fără abatoare sau cu abatoare foarte puţine. De exemplu noi, în Dâmboviţa, avem un singur abator pe bovine, unul de porci şi unul de păsări şi judeţul este destul de mare, se întinde de la sud până în nord. În aceste condiţii, cum poate o bătrână din sudul judeţului să ajungă la Pietroşiţa, unde este singurul abator autorizat, pentru a-şi vinde produsul? Nu vom face rabat de la flux, de la condiţiile de igienă, este vorba doar de dimensiunea unităţii. Nu este obligatoriu ca un abator să taie 1000 de capete/zi, dacă omul vrea să taie 20 de capete/săptămână sau zilnic nu este nici o problemă. Trebuie să corespundă din punct de vedere structural şi a normelor de igienă.

Se pot ridica abatoare la nivelul localităţilor, primăriile pot accesa fonduri europene

Rep.: Acum orice localitate poate să aibă propriul abator de sacrificat animale?

- Da, se pot obţine autorizaţii la nivelul localităţilor. Primăriile, la rândul lor, pot accesa fonduri europene pentru a-şi construi astfel de capacităţi, dar toate acestea se vor vedea în timp, nu imediat.

Rep.: Deci nu este adevărat, ce se vehiculează, că UE ne impune ce să facem, că ne obligă...?

- Nu ne interzice Uniunea Europeană, noi trebuie să cerem, să ştim ce cerem, în limite legale şi nu trebuie să depăşim regulamentul.

Rep.: De când a intrat în vigoare legea aceasta? Aveţi solicitări în acest sens?

- A fost publicată în Monitorul Oficial la sfârşitul lunii decembrie... Deocamdată nu avem solicitări pentru înfiinţarea unor astfel de abatoare, de mici dimensiuni, pentru că este ceva nou şi lumea nu ştie, dar suntem la început de an…