ALINA MAVRODIN VASILIU

„Nu îţi trebuie un miliard de euro şi nu îţi trebuie, de fapt, niciun leu ca să fii Om”, a declarat, vineri, Gheorghe Becali la ieşirea din penitenciar. Cum era de aşteptat, ziariştii au tăbărât ciopor pe bietul om încă din primele clipe de libertate, făcându-i „guler” din microfoanele tuturor televiziunilor. Nu au reuşit să-l sufoce cu ele, nici să-l isterizeze cu întrebările, pentru că în faţa lor nu mai era cel care fusese arestat în urmă cu doi ani, ci cu totul alt om.

„Nu mai sunt Gigi, sunt Gheorghe”, a fost una dintre mărturisirile sale puternice de credinţă, pe care mulţi s-au repezit să o batjocorească. Au făcut-o în stilul pe care însuşi Gigi îl consacrase în trecutul său spectaculos cu milosteniile făcute în stilul epatant în care îşi ducea şi viaţa publică. Dincolo de gratii, însă, Gheorghe Becali a trăit miracolul eliberării de sub povara propriilor păcate, conştientizându-le şi lepădându- se de ele prin puterea miraculoasă a credinţei.

El însuşi a explicat minunea transformării pe care a trăit-o în penitenciar prin raportare la cea întâmplată lui Saul pe Drumul Damascului, cel care avea să devină Sfântul Apostol Pavel, înfocat mărturisitor al Mântuitorului Iisus Hristos. Păstrând proporţiile, desigur! Discursul lui Gheorghe Becali a fost însă atât de emoţionant în simplitatea, smerenia şi sinceritatea lui, încât numai nişte oameni neduşi la Biserică l-ar putea ridiculiza. Şi au fost destui care au făcut-o! Dar Gheorghe Becali nu mai este Gigi, ca să se ia la harţă cu ei, ca în trecut. Motivul este că prigoana care i-a pus cătuşe politice la mâini i-a eliberat, în acelaşi timp, sufletul, astfel încât s-a cuibărit în el dragostea pentru vrăjmaşi.

Aceasta este suprema formă de iubire la care ar trebui să ajungă un creştin adevărat, dar este şi cel mai greu de dobândit, mai cu seamă dincolo de gratii. Deşi… „dincolo de gratii” nu înseamnă doar lumea din penitenciare, ci şi cea din afara lor. Depinde de care parte se află cel care vorbeşte. Gheorghe Becali le-a vorbit jurnaliştilor, având experienţa celui care a trăit în ambele lumi… dincolo de gratii şi cu credinţa că amândouă ar putea deveni mai bune, mai umane şi mai tolerante, chiar şi în actualele condiţii mizere în care a ajuns poporul român. Nu a vrut să se jelească în public şi nicidecum să dea lecţii de bună purtare. Dar şi-a pus sufletul pe tavă, şi-a recunoscut greşelile şi s-a căit sincer, deplângând în acelaşi timp soarta celor care sunt obligaţi să suporte abuzurile şi condiţiile degradante din sistemul penitenciar. Astfel a dat autorităţilor o lecţie cum nu se poate mai usturătoare. O lecţie de creştinism autentic (şi nu una de fariseim!), o lecţie moralizatoare de care au atâta nevoie cei care taie şi spânzură cu legea în mână, după propriul chef sau după cum li se comandă din înaltele jilţuri ale puterii.

Dar cum în România ultimilor ani setea de răzbunare a fost mai mare decât setea de dreptate, nu e de mirare că unora nu le-a ajuns să-şi vadă încătuşaţi doar adversarii, ci i-au condamnat cu lotul. Nici asta nu le-a fost de-ajuns. Au vrut să se asigure că primesc şi-n arest porţii cât mai mari de umilinţă. Cum ar fi aceea de a nu-şi primi zilele libere, prevăzute de lege, pentru a merge acasă în sânul familiei. Acesta a fost unul dintre mesajele directe pe care Gheorghe Becali i le-a adresat ministrului Justiţiei, explicându-i ce drame provoacă printre arestaţi (unii dintre ei victime ale „justiţiei independente”) faptul că nu li se acordă aceste drepturi legale care le-ar permite o mică mângâiere sufletească alături de cei dragi. A mai pomenit Gheorghe Becali şi de alţi politicieni în discursul său, dar niciodată din proprie iniţiativă.

De nu l-ar fi ispitit jurnaliştii cu întrebările lor, nici Gheorghe Becali nu i-ar mai fi amintit pe cei care care au transformat politica românească într-un bâlci al deşertăciunilor din care s-au „aprovizionat” penitenciarele non-stop… fără bon fiscal, la comandă politică. Şi comenzile continuă într-o inerţie periculoasă! Gheorghe Becali şi-a învăţat lecţia dincolo de gratii şi, luându-şi în serios mărturisirea de credinţă, a ţinut să o transmită şi celor care au urechi să audă şi minte să priceapă.

www.alinamavrodin.ro