MĂDĂLIN RĂDUCU

Deunăzi, urmăream secţiunea de fotbal internaţional a site-urilor de sport, unde am găsit informaţia conform căreia FIFA ar dori să schimbe din nou regulile fotbalului. Bine, nu neapărat pe cele esenţiale, altminteri jocul şi-ar pierde din frumuseţe. Mai degrabă, este vorba de o ajustare, de completare a celor deja existente. Pe lângă revoluţia de la Campionatul Mondial din această vară, acolo unde principalele noutăţi au constat în celebrul spray şi camera video de pe linia porţii, forul mondial vrea să „upgradeze”, adică să treacă la nivelul următor.

Ce presupune acest pas? Reluările TV pentru arbitri la ofsaiduri, penalty-uri, henţuri ori cele mai complicate faulturi, sancţiuni ca în rugby (eliminări temporare de câte zece minute) sau departajare anticipată, prin care ar urma ca în caz de egalitate, penalty-urile să se execute primele, apoi să urmeze cele două reprize de prelungiri.

Discuţiile iniţiale vor avea loc pe 24 şi 25 noiembrie, urmând ca acestea să fie propuse spre vot pe 28 martie. Înainte de comentariul propriu zis, trebuie să fac o precizare. Să dăm timpul înapoi cu două decenii. Era mijlocul anilor ’90 şi, pe lângă faptul că ne mândream cu cea mai bună „naţională” din toate timpurile, fotbalul se juca altfel. În perioada respectivă a fost introdus cartonaşul roşu pentru faultul în postură de ultim apărător, a existat golul de aur, de argint, s-a decis adăugarea celei de-a treia schimbări, până şi sistemul de punctaj s-a schimbat, acordându-se trei puncte la victorie şi nu două. Mai adăugaţi aici şi interzicerea portarului de a juca mingea cu mâna, dacă pasa a venit de la un coechipier.

După cum se poate observa, toate aceste schimbări au dus către deschiderea jocului în sine, au ceva pozitiv în ele, l-au uşurat într-un fel şi l-au făcut mai cursiv, mai atrăgător, mai spectaculos. Personal, aceste reguli pe care FIFA vrea să le introducă mi se par exagerate. Sigur, la un nivel înalt, ar fi oportune, dar fotbalul secolului XXI nu înseamnă doar Messi, Ronaldo, Barcelona, Real Madrid, Bayern Munchen, Chelsea, Champions League ori World Cup. Acestea sunt superlativele. Sunt continente în care fotbalul este o religie, sunt ţări în care acesta se joacă până la cele mai mici nivele. Tocmai aici este problema, fiindcă mi se pare că încercăm să complicăm foarte tare un joc simplu.

De asta e iubit acest sport şi a ajuns să fie exploatat la nivel industrial, fiindcă oferă bucurie pură, emoţie sinceră şi pasiune necondiţionată. Să nu mai spun că regulile respective vor fi introduse doar la nivel înalt, pe când fotbalul în sine îl joacă şi Gura Şuţii, Produleşti sau Becicherecu Mic. Acolo cu siguranţă că vor trece mulţi ani până să ajungă vreun spray, comunicare între arbitri sau reluări video. Vor fi tot 22 de bărbaţi, ajutaţi de alţi trei, care vor alerga necontenit după minge, în căutarea scopului pentru care a fost creat acest sport: marcarea golului.