COSTIN MIHAI

Tot august, tot caniculă, dar mai spre final de lună, anul trecut. O cafea tare, o apă rece şi multe povestiri fotbalistice depănate în apartamentul din micro 6, zona Select. Vorbeam ore întregi cu domnul Gigi Liţă, de fapt, eu mai mult ascultam, pentru că omul era un povestitor fascinant. Se deplasa mai greu, în schimb vocea şi privirea îi erau puternice, pătrunzătoare, îţi cutremurau sufletul. Domnul Gigi era pus la punct cu fotbalul actual, însă îl visa pe cel din perioada în care singurul său băiat, Bogdan, evolua pentru echipa din Târgovişte. Abia promovase în Divizia A, cu „Micul Ajax”, când destinul i-a scos în calea maşinii un copac blestemat, pierzându-şi viaţa, alături de colegul Cristi Igescu. Din 2 noiembrie 1996, Gigi Liţă nu a mai fost om. A trăit cu băiatul său în suflet, în gânduri, în vise şi l-a aşteptat să intre din nou pe uşa apartamentului, să-l sărute pe frunte. A obosit să mai aştepte, aşa că a plecat discret către ceruri, în speranţa că-şi va regăsi fiul atât de drag. Parcă îi aud vocea vibrantă, parcă îl văd cum mă ţintea cu acea privire albastră, plină de suferinţă, dar şi de demnitate. Am ţinut la domnul Liţă ca la un părinte, probabil că şi dumnealui a ţinut la mine. L-am preţuit şi o săi preţuiesc amintirea, câte zile mi-o da Dumnezeu pe acest pământ. Un om bun, un suflet minunat, dar tare greu încercat. De multe ori opream în faţa apartamentului din micro 6, însă nu intram, să nu-l tulbur. Spunea că îi aduc aminte de Bogdan, că-l bucură prezenţa mea, dar simţeam că îl şi tulbură foarte mult. Domnul Gigi nu mai este acolo, însă eu voi continua să opresc în faţa blocului de la Select. Mă voi gândi la cafeaua tare, la apa rece şi la frumoasele noastre conversaţii. La revedere, om bun! Ţi-ai urmat îngerul, pe Bogdan Liţă!