GEORGE COANDĂ

... aşa să-i rămână-n vecii vecilor numele. Deunăzi, ocupantul întâmplător şi temporar al înaltului fotoliu dinswit Cotroceni swit,ja, a fost lovit subit – cu toate că nu cred nici în ruptul capului, chiar dacă oportuniştii de serviciu care-i pupă vârful papucilor se dau de ceasul morţii a-i găsi o scuză, fie şi penibilă – de bezna minţii când, la nu ştiu ce dezbatere, luat la întrebări pe tema Reunirii Basarabiei cu ţara Românească, adică de ce nu-l frământă acest ŢEL NAŢIONAL, de ce nu se face nimic pentru înfăptuirea lui ACUM cât încă ne aflăm, şi ne vom afla până în iunie 2020, sub semnul auroral al Centenarului Marii Uniri, a dat un răspuns năucitor, şi anume că asta rămâne (sine die) s-o hotărască... „ambele popoare” (!!!). Nu mă îndoiesc că, pe ambele maluri ale Prutului, românilor nu le-a venit a crede ce a emis în auzul lumii întregi nimeni altul decât... preşedintele României. Cu ale cuvinte, în viziunea geopolitică a lui herrIohannis, rămâne cum am vorbit. Să tălmăcim. Poporul român de la vest la Prut şi... poporul moldovean de la estul aceluiaşi râu, un alt Milcov al sfâşierii noastre, se vor reuni când o da bunul Dumnezeu. Bref: se amână ad calendasgrecas. Hai să tălmăcim în continuare şi să întrebăm, deloc retoric, cine joacă cum cântă, pardon, nu, cum porunceşte Kremlinul ţarului Putin. Ştim că Berlinul dănţuie kazacioculgeopolitic şi geoeconomic, central, est şi sud-est european, cu Moscova. Iar nici Angela Merkel şi oricine îi va călca pe urme la Cancelaria celui deal IV-lea Reich, şi nici Vladimir Putin, şi oricine-i va fi moştenitor în tronul din Kremlin, pe tainică înţelegere, nu vor simţi niciun îndemn ca să anuleze, de jure, odiosul „pact Ribbentrop-Molotov” din 23 august 1939. Şi tot după câte se ştie, herr Klaus Werner Iohannis este pe mână cu interesele Berlinului care-i este, în spiritul consângenităţii – ah, da, sângele apă nu se face! – scutul lui Odin. Or, Berlinul să nu audă de sloganul ăla: „Basarabia e România!”. Şi atunci, cine, pe la Bucureşti, cântă-n struna Moscovei? Sau şi în alte strune zdrăngănite prohodind dispariţia statului naţional unitar român. L-aţi văzut pe herrIohannis (a făcut o vizită, ehei, demult, că s-a şi uitat) grăbind să treacă cât mai des Prutul la românii de dincolo? N-are dezlegare. N-a avut dezlegare nici la 27 martie anul trecut – vă mai amintiţi? – să fie prezent, măcar fizic, în Parlamentul patriei, la celebrarea sutei de ani care a trecut pe răbojul istoriei de la Unirea Moldovei de est (Basarabia) cu Mama sa România. Vedeţi cum se arată pricina? Şi mai vrea cu ardoare încă o tură la Cotroceni! E de bezna minţii. N-are stofa lui Carol I, aşa cum n-o are nici pe-a lui Ferdinand I Întregitorul. Iar românii ar trebui să nu se mai lase păcăliţi de aparenţe. Nu este omul providenţial, iar pentru herr Iohannis, istoria poporului român, o, da, nu există. Nein. P.S. Iar mai apoi, la Bruxelles, încercând să dreagă busuiocul, Iohannis a dat din lac... în puţ: „Nu, am spus că suntem naţiuni diferite, nu popoare diferite”. Minciuna a tuşat gros noua gafă diplomatică a preşedintelui Iohannis. Posibil ca, de la asta, să rămână de tot pe tuşă!