Putin şi ai săi (politruci sadea) au ameninţat cu focul iadului dacă cineva se va atinge de Transnistria, care este... parte a Federaţiei Ruse. Vedeţi, bezna minţii putiniste a devenit şi mai beznă. Armata ucraineană a început să lovească nimicitor cu drrone în adâncul Mamei Rusia. De ce nu ar face-o? Marea Neagră mişună de mare de război.

Nu ştiu dacă imaginea este potrivită; este un viespar. Sau dacă este să folosesc o altă metaforă gândindu-mă că, vechii greci au numit acest loc imens dintre două continente, care le-a fost prielnic, Pontos Euxeinos (Marea Ospitalieră) şi cu sensul de liniştită paşnică, taifun în Marea Păcii. Xi Jinping, şeful Chinei comuniste, l-a vizitat pe ţarul Putin.

O întâlnire, de fapt, între doi împăraţi a două împărăţii cu ticuri modialiste. Asta e, Putin este frecventabil doar pentru Beijing, Phenian şi alte câteva dictaturi. Marele chinez i-a propus ţarului un plan de pace cu Ucraina tranşată în două părţi (era să zic hălci), cică zonă demilitarizată una la ruşi, alta la ucraineni şi cu Kievul despărţit de Nipru, la est ocupat de Moscova, la vest autohtoni.

De fapt, Beijingul a propus o fantezie geopolitică periculoasă. Ramura de măslin întinsă de împăratul de la Marele Zid este plină de spini. Mi-aş întoarce la cuvântările lui Volodia Putin şi Joe Biden care ar putea fi concluzia acestui “jurnal de război”. Dacă vom fi foarte atenţi la ceea ce au spus fiecare în parte, ameninţându-se reciproc, se poate spune că ne aflăm deja în cel de-al treilea Război Mondial.

Clasic, hibrid, atipic, cum vreţi să-l percepeți... Industriile de produs secerile morţii funcţionează cu furie. Îmi este frică să mă gândesc cum va lua sfârşit. A venit primăvara. A trecut un an de război între nebunia Kremlinului şi speranţele, deocamdată pierdute, ale umanităţii. Şi, totuşi, ghioceii şi-au citit clopoţeii atât de albi, ca nişte lacrimi ale păcii pierdute.