GEORGE COANDĂ

Pe măsură ce se apropie euroalegerile din 26 mai a.c., campania electorală capătă accente paroxistice de isterizare. Sunt convins, şi nu numai eu, că miza este uriaşă nu atât pentru locurile pe care le va ocupa România în Parlamentul de la Strasbourg – sigur, contează şi asta - cât, mai ales, pentru perspectiva alegerilor care urmează (prezidenţiale, locale, parlamentare). Astfel că acest euroscrutin se constituie într-un barometru pentru fiecare partid, şi, cu deosebire, pentru cele care, pe sondaje, într-o marjă uşor schimbătoare de încredere a electoratului, se situează pe primele locuri (PSD, ALDE, PNL, USR, PLUS). Nu că nu s-ar constitui şi pentru celelalte. Aflate într-o crâncenă şi nemiloasă bătălie, da, pe viaţă şi pe moarte, PNL şi PSD nu mai au niciun fel de fereli, aşa, de ochii lumii măcar, nici pomeneală, deja se atacă la baionetă. Intrat în luptă mai devreme, PNL, chiar de la primele „adunări populare” organizate în ţară, a atacat în forţă, capul de berbec, Rareş Bogdan, un gazetar televizionist de altminteri controversat şi pentru care deontologia profesională nu pare că există, perorează agresiv, isterizant, cuprins de o furibundă stare psihică atunci când pomeneşte de „ciuma roşie”. E secondat, aşijderea, de Ludovic Orban, care, neavând darul oratoric al primului, face apel la invective prizând ridicolul şi la deja cunoscutul îndemn (democratic? Ei, aş!) de „a da cu parul în cap PSDului”. Pe partea cealaltă, vârful de lance se vrea Liviu Dragnea, care trăzneşte şi fulgeră la adresa personajului care nu-i este pe plac, numitul Klaus Werner Iohannis, şi a liberalilor lui, şi prezidentul de la Cotroceni şi partidul lui fiind trataţi ca trădători de neam şi ţară. Nici de-o parte şi nici de cealaltă nu se face economie de acuze şi de invective, care mai de care mai nucleare că, biet electorul, nu mai ştie ce să creadă şi pe cine să voteze. În ultima vreme am auzit din ce în ce mai mulţi concetăţeni mărturisindu-mi că nu au nicio chemare de a merge la urne. A venit momentul ADEVĂRULUI!