GEORGE COANDĂ

…îndelungată – bunul Dumnezeu mi-a acordat această nesperată şansă – am trăit şi am văzut multe, atât de multe, şi bune şi rele, nu mai ştiu în ce proporţii, şi fericite şi tragice, încât miam închipuit, şi realitatea, iată, mă contrazice că, nu mă mai poate nimic impresiona, într-un fel sau altul. Că, ce-o mai fi să fie, acum, la vârsta când tragi linie şi-ţi faci marea socoteală, nu te mai atinge. Şi, totuşi, neliniştea de-o viaţă a gazetarului de profesie, la halucinantele provocări ale acestui început de mileniu, dar mai abitir la ale unei Românii răvăşitor bântuite de cumplite angoase şi încercări de regăsire şi redefinire a sinelui, rămâne trează şi în stare de veghe. Într-o continuă alertă. Căci, adevăratul gazetar profesionist nu iese niciodată la pensie din meserie, nu trage pe dreapta nici măcar pentru o aţipire de-un minut cu capul pe volan, neliniştea lumii este şi neliniştea lui şi raţiunea lui de a fi. El este minerul Clipei. Nu pleacă din profesie decât atunci când barcagiul Charon îl trece apa Stixului. Într-o viaţă de gazetar am învăţat un noian de lecţii utile – trebuie să recunosc, unele au fost şi inutile, dar împrejurările au fost de aşa natură, vina n-o pun însă decât pe seama naivităţii mele -, şi mai ales am învăţat să fiu atent la nuanţe. Bref: în de-ale gazetăriei, dacă e făcută profesionist, arta subtilă a observaţiei îţi descoperă adevăratele sensuri ale lumii în complexitatea ei copleşitoare. Iar o nuanţă, într-o anumită situaţie ţinută atent sub observaţie, îţi poate oferi cheia/înţelesul adevărat al rostului acelei situaţii, eveniment, sau al unei aparente întâmplări. Dar mai cu seamă a macrosituaţiilor care privesc destinul unei naţiuni. Cum este cazul, de 27 de ani încoace, al naţiunii române şi al cărei destin este jucat de o „clasă politică” inaptă. Şi în sarabanda de nuanţe care ne bombardează zilnic pe noi, jurnaliştii, este obligatoriu, dacă eşti un adevărat profesionist al presei, să ai judecata rece şi spiritul de observaţie penetrant ca o rază de laser. Şi să-ţi înfrângi pornirile partizane. Această profesiune de credinţă este, din partea unui bătrân gazetar, ca o înţeleaptă povaţă, pentru mai tinerii săi colegi de meserie. Dacă vor să ia seama.