GEORGE COANDĂ

Intelectualitatea neamului românesc, cu deosebire aceea din „high life”, adică vezi Doamne, din inventata „societate civilă” cu pretenţii de deţinătoare a adevărului absolut, s-a plasat în zilele tumultoase şi tulburi ale manifestaţiilor (contra Guvernului Grindeanu, din Piaţa Victoriei, şi contra preşedintelui Iohannis, de la Palatul Cotroceni), de partea celor din faţa Palatului Victoria.

De bună seamă că şi intelectualitatea mioritică are tot dreptul democratic de a-şi alege de partea cui să se poziţioneze, dar când „intelectualitatea subţire” din „societatea civilă” ia atitudine dintr-o falsă pornire anticomunistă împotriva…PSD, tributară astfel unui partipris de „bonton” că, doar astfel, dă bine în opinia publică, şi a… democraţiilor euroatlantice, uitând că, de zile bune, ţara este împărţită în două, şi că, ţinând seama de această realitate, nu putem vorbi de o tabără alcătuită din îngeri (Piaţa Victoriei), şi o alta din diavoli (la Palatul Cotroceni), înseamnă că ceva nu este în regulă, şi că această amnezie este cel puţin ciudată. Surprins, deunăzi, am văzut pe un post de televiziune de nişă un centenar filosof respectabil şi un egocentru critic literar septuagenar, ambii bântuiţi de o gândire politică de nivelul genunchiului broaştei, asortată cu porniri extremist-totalitariste. Sunt convinşi însă că modul lor intelectualicesc de a gândi este „cheia de boltă” a democraţiei, şi româneşti, şi universale. Pentru că de exemplu, filosoful centenar i-a considerat pe demonstranţii de la Cotroceni nişte neisprăviţi, pe când criticul septuagenar, ricanator vituperator a cerut scoaterea în afara legii a PSD. Şi unul, şi celălalt, bolnavi de un vedetism prost mascat, simţindu-se băgaţi în seamă de acel post de televiziune evident partizan, obedient făţiş iohannist, anvelopându-se însă într-un naţionalism trâmbiţat şi într-o independenţă editorială de o realitate ciuruită răreşist de injurii şi jigniri lansate la comandă, nu au avut capacitatea să se prindă cât de guşată este politica acelui post. Oportunişti din fire, închipuindu-se apărători ai „democraţiei autentice” (ei înşişi având un comportament nedemocratic). Şi ca să nu fiu aiurea înţeles, precizez că îi respect pe acei intelectuali care împărtăşesc convingeri filosofico-politice ferme, profesiuni de credinţă, dar nu încearcă să le impună cu infatuare şi altora, fie ele de stânga, fie de dreapta, în schimb îmi repugnă oportuniştii care doar mimează, în funcţie de propriile interese şi egoisme, anumite convingeri. Iar când unii dintre aceştia sunt şi „directori de opinie publică”, devin un factor dizolvant în societate. Pernicios chiar. Of, ciudată mai este intelectualitatea mioritică!