GEORGE COANDĂ

Aşa este, incredibil, dar perfect adevărat este faptul că, de pildă, luxul opulent în care trăiesc unii – şi nu sunt puţini – nababi ai vremurilor noi, „îmbogăţiţi de revoluţie”, fie din lumea afacerilor, a mafiei mioritice, mai cu osebire ţigăneşti, fie din „clasa politică” întrece cu brio mult mediatizatul şi hulitul palat din „Primăverii” în care, ca şef al partidului şi al statului, a locuit Nicolae Ceauşescu. Vă mai amintiţi cum, chiar din 22 decembrie 1989, mulţi gazetari, şi din presa scrisă, şi din televiziune, nu atât din ură anticomunistă, cât din oportunism conjunctural, se dădeau de ceasul morţii în a-i convinge pe români, şi pe curioşii de pe aiurea din lume, că familia Ceauşescu s-a lăfăit într-un palat somptuos, ba chiar ultrasomptuos, comparabil cu al unui maharajah, pe când poporul trăia în bordeie. Asta era ideea. Chiar şi eu m-am lăsat păcălit scriind despre „neruşinata opulenţă”. Manipularea funcţionase insidios şi cu efectul necesar pentru a fi… motivată condamnarea la moarte a cuplului Ceauşescu. Între timp au apărut ca în basme, palatele „burgheziei” postrevoluţionare că, vorba aia din popor, se-nvârte şte soarele după ele. Iată, deunăzi, s-a arătat la tv, în toată măreţia lui, palatul nimănui altcuiva decât al faimosului Nuţu Cămătaru. Am rămas mut. Bineînţeles de uluire. Că ar da în gălbinare până şi Donald Trump. Palatul e ca din poveştile din „1001 de nopţi”, ridicat fiind pe o uriaşă proprietate pe undeva nu departe de buricul „micului Paris” de pe malurile Dâmboviţei. Trăiască Mafia, nu-i aşa? La 27 de ani de la ciudata revoluţie capitalistă anticomunistă, sperând şi eu atunci că vom trăi, noi, românii, într-o societate a dreptăţii sociale pentru toţi, văd/vedem că, de fapt, trăim într-o bezmetică societate a unui schizofrenice inechităţi sociale. Aşa că palatul din „Primăverii”, care n-a fost niciodată al familiei Ceauşescu, ci a fost, de fapt, o „locuinţă de serviciu” a statului român, pe lângă palatul lui Nuţu Cămătaru, dar şi pe lângă alte palate ale „burgheziei” post revoluţionare, este o neinspirată glumă a unei manipulări grosiere. Da, e trist, dar perfect adevărat, trăim în vremea cămătarilor demolatori de ţară! O vreme a lăcustelor.