GEORGE COANDĂ

Nu m-aş mira, deci, ca într-o zi, dintrun viitor mai apropiat sau mai îndepărtat, leadership-ul UE globalizator să ne oblige a intra într-un alt gulag, de astă dată neomarxist. Dar era să omit ceea ce este mai important din tărăşenia asta progresistă, cum mai este botezată de teoreticienii săi: folosirea în comun a pământurilor şi locuinţelor. Haida-de, reîntoarcerea la gulagul de peşteră este o ţicneală mult mai dementă decât cea comunistă. Dar există aici un paradox pe care românii ar trebui obligatoriu să-l ştie: ăia care au lansat nu doar teoria, dar şi practica Marii Resetări neomarxiste, se vor mereu mai bogaţi exploatând prin îndobitocire/ spălarea creierelor şi deposedarea de drepturi, masele de sclavi moderni/ naţiunile care, aduse la starea de turmă, pot fi şi lichidate. considerat, cu totul şi cu totul fals, expirat. Deci, moarte statelor care au ca raţiune de a fi/ menire existenţial istorică de a fi adăpost şi pavăză a naţiunii! Aşadar, ne paşte – în viziune neomarxistă – recurenţa internaţionalismului kominternist în veştmânt sorosistomasonic. Bref: nu este vorba de niciun scenariu conspiraţionist! Şi dacă este să fac o trimitere la metodele neomarxiste de sclavizare a naţiunilor, una este, paradigmatic, încăpăţânarea feroce a #reziştilor români din guvern de a menţine restricţiile anti Covid-19 pentru a ţine în ţarcul fricii, dictatorial, populaţia ţării, încercând să funcţionalizeze astfel „agenda globalizării” în România. De fapt, metodele sunt, evident, bolşevice. Vedeţi cum, uneori, istoria se repetă. Ah, da, nimic nu este nou sub soare pe planeta Pământ. Suntem prizonierii unui joc de iluzii.