Ziua de 14 septembrie a fiecărui an reprezintă pentru creștinii de pretutindeni unul dintre praznicele de căpătâi, reiterând prezența Sfintei Cruci drept un simbol, dar și o realitate în viața tuturor, scară către Cer.

Înălțarea Sfintei Cruci este un eveniment important în tradiția creștină în care se aduce aminte de sacrificiul lui Hristos pentru mântuirea omenirii. Totodată acesta este momentul care comemorează descoperirea și ridicarea Crucii pe care a fost răstignit Iisus Hristos. Mântuirea și desăvârșirea sunt legate intrinsec de acceptarea Crucii ca singura cale, cu bucurii, dar și încercări, niciodată peste puterea personala a creștinului.

Asemeni Mântuitorului Hristos ce Și-a purtat crucea la propriu, omul trebuie să-și petreacă viața încercând să rămână plăcut în fața lui Dumnezeu, Ce S-a jertfit pentru el, să vadă în încercări și suferințe un pedagog și, experimentând greutățile, să știe să prețuiască toate binecuvântările si lucrurile bune și frumoase pe care Dumnezeu le-a presărat în viața sa. „Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun și sarcina Mea este ușoară.”Mt. 11.28-29.

Creștinul, când se roagă, își însemnează trupul făcând sfânta Cruce, implorând mila și ajutorul Celui Ce S-a pironit cu Trupul pe Cruce. Fără excepție, nicio rugăciune și niciun moment de afundare spirituală sau meditație creștină nu pot fi lipsite de Sfânta Cruce. În semn de pietate si având credință vie în ajutorul sperat, creștinul poartă Sfânta Cruce la gât, o așază la loc de cinste în casă și vede în ea nu un însemn idolatru, ci un izvor real al iubirii lui Dumnezeu, o mângâiere si un sprijin pentru îmbunătățirea vieții sale.

Pr. Gabriel Eftemie - Parohia Sf. Gheorghe