GEORGE COANDĂ

Nu ştiu cât de aşteptate de întreaga suflare românească au fost întrebările lui herr Klaus Iohannis, dar după o îndelungată dezbatere în foru-i lăuntric – după cum îi este mecanismul gândirii, devenit, altminteri, proverbial – însă, desigur, şi cu înţelepţii săi consilieri, le-a comunicat de la tribuna Cotrocenilor, cu un aer măreţ, opiniei publice. Şi românii au rămas perplecşi, adică cu gura căscată, muţi nu de admiraţie pentru gândirea iohannisiană, care, neamţ fiind de obârşie, preşedintele, ar fi putut fi una măcar tangenţial kantiană sau hegeliană (de ce nu, şi marxistă, că e la modă pe „dreapta” eşichierului politic!), ci de ciudăţenia ei lipsită de sens, mai degrabă oportunistă de tip #rezist. La urma urmelor, la ce i-o fi trebuit un referendum pe justiţie în acelaşi timp cu alegerile pentru Parlamentul de la Strasbourg, când, bine se ştie, celebra Comisie de la Veneţia a recomandat ca, niente, nu altceva, niciun referendum la euroscrutin? Aiurea, pentru herr Klaus nu contează, este doar în vârtoasă campanie electorală prezidenţială. Dar, când vine vorba de duşmanii săi, d-alde PSD şi ALDE, se pune orice recomandare emanată de la comisia din laguna cu gondole. La herr Klaus funcţionează perfect dublul standard. Dar să revenim la întrebările acestuia. Prima întrebare ar mai fi cum ar mai fi. A doua, însă, este şi lungă, şi anticonstituţională, şi încâlcită ca un mărăciniş din Bărăgan. Iat-o: „Sunteţi de acord cu interzicerea adoptării de către Guvern a ordonanţelor de urgenţă în domeniul infracţiunilor, pedepselor şi al organizării judiciare şi cu extinderea dreptului de a ataca ordonanţele direct la Curtea Constituţională?”. Dacă mie mi-a obosit mâna transcriind-o pentru acest editorial, mă întreb dacă alegătorul, dispus să intre în cabină cu buletinul de vot pentru referendum în mână, va înţelege cum devine cazul şi nu va exista riscul să dea cu ştampila de toţi pereţii. Nu de alta, dar mă întreb cât timp îi va lua ca să citească, nu mai spus că ar trebui să (se) şi priceapă chichirezul însăilării de vorbe emanate din gândirea (?) prezidenţială. Am o stranie bănuială. Consilierii care i-au formulat întrebările l-au ... sabotat? Sau dacă textul cu pricina i-a trecut lui herr Klaus prin minte, hotărându- se să se autosaboteze, cuprins de mânie antipesedistă? Or, se ştie prea bine că mânia... nu salvează România.