❚ Voi spune, nici prea acidulat, dar nici siropos, povestea unui individ artificial, disperat, care face eforturi să devină mai penibil decât situaţiile pe care le-a creat. Pentru el notorietatea este suficientă şi nimeni nu are voie să emită obiecţii în apropierea soclului ❚ Ar vrea ca popularitatea locală pe care o are să acopere cusururile personale şi să oblige la gratitudine veşnică. Să autosuspende refluxul critic al oricui îndrăzneşte să respire aerul academic al marii performanţe sportive, susţinută din punguliţa publică ❚ Existenţa acestui om crescut în cultul fals al mitologizării se desfăşoară cu zâmbete clovniene în cultul prosternării. Delirant e că personajul încă se mai visează mare om de presă, deşi nu are studii de specialitate şi nici vreo mare experienţă în acest domeniu

COSTIN MIHAI

Voi spune, nici prea acidulat, dar nici siropos, povestea unui individ artificial, disperat, care face eforturi să devină mai penibil decât situaţiile pe care le-a creat. E ca şi cum furtunile clocotesc în oliţă şi nu mă atinge niciun strop din noroiul unor vorbe goale. Pentru el notorietatea este suficientă şi nimeni nu are voie să emită obiecţii în apropierea soclului. Ar vrea ca popularitatea locală pe care o are să acopere cusururile personale şi să oblige la gratitudine veşnică. Să autosuspende refluxul critic al oricui îndrăzneşte să respire aerul academic al marii performanţe sportive, susţinută din punguliţa publică. Existenţa acestui om crescut în cultul fals al mitologizării se desfăşoară cu zâmbete clovniene în cultul prosternării. Delirant e că personajul încă se mai visează mare om de presă, deşi nu are studii de specialitate şi nici vreo mare experienţă în acest domeniu. Legându-se disperat de clubul sportiv finanţat de municipalitate şi implicând numele unor oameni de bună credinţă, neinteresaţi direct de subiect, acest individ artificial încearcă să pară mai important decât a rămas.

Trageţi concluziile!

Fără a dori să vă plictisesc, vă invit să parcurgeţi următoarele aspecte, după care să trageţi concluziile: ● Individul, fost primar de tristă amintire, care controlează CSM Târgovişte, sub umbrela publică de voluntar, blufează în direcţia unui ataşament sincer. Ataşamentul despre care vorbeşte nu este decât o formă perversă de mesaj pentru publicul credul! ● Când a bravat că a adus bani de acasă, pentru a angaja un avocat care să reprezinte interesele CSM, probabil că personajul nu a realizat ce bombă şi-a aşezat pe scaunul din dreapta. Nimeni nu poate angaja un avocat în numele unei instituţii publice, pe banii lui, fără acordul instituţiei respective. Dacă a angajat un avocat străin care să reprezinte o instituţie publică, iar acesta a susţinut în judecata de la BAT un contract semnat abuziv, altul decât cel existent în registratura clubului, atunci se face şi el vinovat de marile probleme de la CSM Târgovişte, fapte pe care le va constata, cu siguranţă, şi instanţa de judecată. Domnule jurist (aţi practicat vreodată?), asta se cheamă uzurparea unei calităţi oficiale, lucru pe care îl va limpezi orice instanţă competentă şi pentru care va trebui în mod normal să răspundeţi! ● În timp ce eu sunt jurnalist cu diplomă, şef de departament al cotidianului Jurnal de Dâmboviţa, corespondent al Gazetei Sporturilor, corespondent al unor posturi de radio regionale, moderator de emisiune sportivă la Columna TV şi membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România, personajul care scrie despre importanţa şcolii uită să spună că nu a fost solicitat nicicând pentru prestaţii profesionale în baza studiilor absolvite. În timp ce eu învăţam carte, alţii vindeau… gogoşi, ca să nu spun tutun. ● Toată comunitatea ştie ce înseamnă echipele Clubului Sportiv Municipal pentru personajul care şi-a încheiat abrupt cariera politică, rolul din filmul administraţiei târgovi ştene: locul în care îşi consumă amorurile, platforma pe care încearcă cu disperare să rămână în atenţia oamenilor, dar şi o altă mare sursă, poate cea mai importantă! ● Am rămas singurul care scrie despre deciziile proaste şi păguboase pe care le-a luat Arlecchino, pentru că îmi respect statutul de jurnalist cu studii şi, nu ascund, iau un salariu de la aceeaşi instituţie pe care încerc să o apăr de sugative ca el. ?i mai ales pentru că pe mine nu m-a putut convinge să „tac”. Sunt colegi care au scris virulent în trecut şi acum „tac”, probabil din convingere că acest Copperfield dâmboviţean va transforma ipocrizia şi vrăjeala în victorii acceptate de ultimii naivi care încă mai cred în acest individ cu un comportament de copil bătrân. ● Atitudinea intimidantă, de a rupe degetele care scriu adevărul, reprezintă o obrăznicie de care sunt capabili doar cei disperaţi! ● Aştept ca instituţiile statului să îşi facă datoria de a apăra bugetul public, pentru a elimina mirosul de complicitate. Eu am făcut munca de documentare, ca un simplu jurnalist şi le stau la dispoziţie, dacă voi fi solicitat! ● Cei care s-au prins de vrăjeală şi l-au descoperit cu adevărat pe Arlecchino, au făcut pasul înapoi. Unii la timp, alţii cam târziu, dar chiar toţi au fost tâmpiţi şi numai omul imaculat? ● În puţinele ocazii în care am folosit avionul, nu m-am plimbat cu bilete plătite de instituţii publice! ● În timp ce unii fac eforturi caraghioase ca eu să rămân fără joburi, voi continua să susţin cluburile târgoviştene şi performanţa corect făcută. În schimb, voi taxa sugativele, dar şi pe cei care fac rău sportului!

„Am crezut că sunteţi mai deştept decât o arată faţa”

Am scris toate acestea pentru că, aşa cum inteligent a spus cineva, împotriva adevărului nimeni nu are nicio putere. Mă opresc aici, la rugămintea unui prieten drag, aflat într-un moment greu. Aş mai avea multe de scris, foarte multe, însă vreau să cred că „frăţii” care s-a rătăcit, a înţeles, într-un final, mesajul transmis! Vă pupă nenea! „Am crezut că sunteţi mai deştept decât o arată faţa”.