GEORGE COANDĂ

Face ce face Budapesta şi, de la o vreme încoace, dă cu bâta-n Balaton. Din ce în ce mai aiuritor. Înecându-se într-o furie oarbă că, istenem, s-a împlinit suta de ani de când Transilvania a revenit acasă, Budapesta nu-şi poate reprima ura patologică împotriva României, dar şi a celor care îi susţin Cauza Naţională: unitatea vetrei ancestrale getodace reîmplinite printr-un act de dreptate istorică la 1 Decembrie 1918. De un veac, deci, Budapesta ar da foc Europei, iar pe români, igen, i-ar măcelări până la unul. Exact aşa cum i-au măcelărit la Ip, Trăznea, şi nu numai, honvezii la 1940, mitraliind şi pruncii în faşă. Oricât ar fi cu frica lui Dumnezeu, românii nu vor uita şi nu vor ierta niciodată. De bună seamă că nu am mai răscoli acest trecut tragic dacă Budapesta şi comparşii săi consângeni din România, şi din nefericire, chiar şi unii români (romunculi) cu mintea rătăcită, n-ar ţine-o tot gaia-maţu cu autonomia teritorială a „ţinutului secuiesc”. De fapt, acesta-i oful cel mare, a Transilvaniei in integrum. Şi aproape că-i obligă pe români să uite de 1 Decembrie în… anul Centenarului. Este o obrăznicie? Este. Ba, s-a mai făcut foc şi pară pe Jean-Claude Juncker că, vai, scandal, omul era băut şi a permis în hemiciclul Parlamentului European să declare cum că sărbătoarea Centenarului Marii Uniri nu este doar a românilor, ci şi a Europei. Pentru că Centenarul victoriei Antantei din Primul Război Mondial împotriva Germaniei şi Austro-Ungariei este, da, o sărbătoare a Europei Democratice. Dar Budapesta n-a priceput tâlcul declaraţiei, nu are capacitatea de a auzi corect ce spun alţii, fiindcă nu se aude decât pe sine. Este un sindrom de autism politic naţionalist-extremist şi xenofob. Fascistoid. Nu românii sunt cei care agită apele otrăvite, ale urii – cică „multe dintre manifestările dedicate celebrării Centenarului (…) capătă accente antimaghiare”, după mintea retardată a semnatarilor recentei „Declaraţii româno-maghiare în anul Centenarului” (!!) – ci, se vede şi din Cosmos, politicienii maghiarimii din România, „irigaţi” financiar din belşug de Budapesta, sunt cei care le agită. Şi le cântă în strună frustraţii iredentişti antiromâni maghiari, care, pentru a-şi motiva pretenţiile revizionist-revanşarde, ricanează pe unde apucă în gura mare că Bucureştiul a uitat cu… premeditare să pună în aplicare principiile, apropo de minorităţi, din Actul Unirii cu România de la 1 Decembrie 1918. Un fals grosolan. Au recunoscut maghiarii din România acel act, aşa cum au făcut-o celelalte minorităţi? Niciodată. Vedeţi cum se arată pricina! Şi au pretenţii! Nu românii îi urăsc pe maghiari. Dar au şi românii o limită a răbdării în această ţară. Hungarismul patologic, inconştient, continuă să toarne gaz pe foc. Repet, ar incendia şi Europa.