COSTIN MIHAI

M-am bucurat să aud că activitatea continuă la Clubul Sportiv Universitatea Târgovişte, cu antrenamente care decurg normal în acest moment doar la echipa de fete. E foarte greu să treci peste o tragedie de asemenea proporţii, cu trei colegi decedaţi în accidentul din urmă cu zece zile, cu alţii spitalizaţi şi acum, dar şi fără antrenor, aflat în continuare într-o situaţie delicată.

Faptul că aceşti tineri au puterea să meargă mai departe, revenind în sală, la antrenamente, arată pasiunea uriaşă pe care o au pentru handbal. Sunt de admirat. Unii dintre ei au fost în microbuzul groazei, şi-au văzut colegii fără suflare sau i-au purtat pe ultimul drum. Sunt momente de durere cumplită, sunt trăiri cutremurătoare, după care e foarte greu să te refaci. Câteva clipe sau câţiva centimetri au făcut diferenţa dintre cei care merg acum la antrenamente şi cei care nu mai sunt. Toate aprecierile şi pentru cei care ţin în viaţă activitatea echipelor de handbal ale profesorului Aurel Iancu.

Ştiu, sunt ale ministerului, ale universităţii, ale oraşului sau ale cui mai vreţi, însă ele s-au identificat în ultimii zece ani cu acest om. Chiar dacă rezultatele nu au fost cele dorite, cel puţin a existat continuitate, iar în Polivalentă s-a jucat în mod oficial şi un alt sport în afara baschetului sau a voleiului. Competiţiile handbalistice vor intra curând într-o pauză de iarnă, şi nu e rău deloc. Dimpotrivă, viitorul trebuie gândit cu atenţie, pentru că la club chiar este nevoie de o reorganizare a activităţii handbalistice. E bine ca apele să se mai liniştească, astfel încât urmările să vină raţional şi nu sub impulsul emoţiilor. Viaţa trebuie să meargă mai departe, orice ar fi!