ALINA MAVRODIN VASILIU

www.alinamavrodin.ro

Nea Traian urlă aproape în fiecare seară ca un animal rănit în jungla politică spre înfricoşarea „haitei” mieluşeilor din Parlament. Şi-apoi tot el se jeleşte cu lacrimi de crocodil că e atacat de mieii care par muţi de groază. Dragii de ei! Sau poate-or fi ocupaţi să ţină între fălcuţe ţâţele şi ciolănaşele bugetului şi de-aia n-or putea să-i sară de-adevăratelea la beregăţi lu’ nea Traian. Fie şi-n „haită”, cum zice el!

I-o fi speriat şi i-o fi înfricoşat, tremură lânicile pe ei auzind ce slobozeşte „democratul”, pardon, „popularul”, nea Traian atunci când nu stă cu merele verzi în gură, ci strategic, cu dosu-i prezidenţial la steagurile ţării, ale UE şi NATO. Se prea poate să i se fâlfâie de ele, de noi, de „haita” mieluşeilor din Casa Poporului şi de multe alte aşa zise „instituţii ale statului” care prestează ca speriatele la comanda lui, în interes de famiglie.

O dovediră şi recentele săpături făcute de o rebelă comisie parlamentară de anchetă pe tarlalele ajunse dubios în proprietatea familiei prezidenţiale. Apropo, fac pariu cu dumneavoastră că de n-ar fi fost în comisia asta o jurnalistă bălaie care s-a ţinut tare cu firea ca să-i mobilizeze şi pe alţii întru adunarea bob cu bob a dovezilor încriminatoare, ancheta parlamentară putea să lâncezească mult şi bine.

Unii chiar asta visau, asta sperau, asta vorbeau. Că doar nu întâmplător, zic eu, fostul preşedinte al comisiei s-a cerut uns ministru. Şi uns a fost imediat bădiţa Nicolicea fix lângă şeful său de partid, generalul Oprea, ca două petice disponibile oricând pentru sacul oricărei guvernări. Amândoi, progresişti şi-n limbă schimbişti.

Le-au urmat şi alţii exemplul de „bărbăţie”, după ce-au făcut franjuri USL-ul, nemaicălcând apoi picior de liberal prin comisia cu pricina. Ca să nu-i lovească dreapta lu’ nea Traian.

De bine de rău, chiar şi fără „curajoşii” care au abandonat lupta, ancheta a ajuns la final şi te-ai fi aşteptat să fie felicitaţi cei care nu s-au lăsat intimidaţi de presiunile infernale la care au fost supuşi, nici n-au dat la pace cu traficanţii de influenţă şi nici nu s-au înecat ca ţiganii la mal (sau la mall), aşa cum o anunţau deja nişte analişti „clarvăzători”. E clar că unora le place jaful, dar şi taraful. O demonstrează şi graţierele din ultimii zece ani.

Altora le tremură budigăii la gândul că nea Traian ar putea şterge cu ei pe jos ca şi cum ar fi niscaiva lavete azvârlite pe podelele din Casa Poporului. Bune şi alea pentru mopu’ celei mai populare blonde, căreia nea Traian îi ţine deja cald fotoliul în Cotroceni. Cu alte blonde din Parlament nu e însă la fel de generos. Drăgăstos nici atât.

Dimpotrivă! E aprig la mânie, mai cu seamă dacă blonda senatoare care-i încurcă afacerile e şi vreo jurnalistă redutabilă, care stă pe picioarele ei şi nu pe genunchii lui. Senatoarea Găbiţa, cu „antecedente” în anchetele de presă, nu s-a ferit să bage furca în muşuroaiele de la Nana şi-apoi să arate opiniei publice ce-a găsit prin ele. De mult nu l-am mai văzut aşa de speriat pe nea Traian.

Cred că de pe vremea când îi ameninţa din faţa gărăjelului că-i bagă în ţarc pe mieluşeii care-l suspendaseră. Ba chiar şi pe votanţi. Te-ai aştepta de-acum ca „haita” din Parlament să-l atace mortal, cu o nouă suspendare. Dar nu cred s-o facă, pentru că eu văd „haita” asta ca pe o turmă de mioare sfioase, cu berbeci şi catâri printre ele.

Turma e mânată pe coclauri electorale de niscaiva ciobănei viu coloraţi care şi-ar lua mai degrabă gâţii unii altora, în „buna” tradiţie mioritică, decât să-l alunge pe lupul pus paznic la stâna din Cotroceni.

 www.alinamavrodin.ro