ALINA MAVRODIN VASILIU

De parcă mi-ar fi citit gândurile lăsate mărturie scrisă prin editoriale, Victor Ponta a zis abia ieri ceea ce eu am anticipat de mult timp că i se va întâmpla. „Mă tem de o trădare”, a declarat îngrijorat, de parcă l-ar fi auzit pe Băsescu avertizându-l: „De ce ţi-e frică n-ai să scapi”. Parcă aşa citeam pe buzele lui nea Traian când vorbea luni seara în grupul ăla vesel de la Cotroceni din care nu s-a sfiit să facă parte şi vicepremierul Liviu Dragnea, adică şeful de campanie al lui Victor Ponta.

Faptul că vicepremierul guvernului Ponta a răspuns prezent acolo unde premierul a refuzat să participe poate spune multe chestii interesante despre relaţiile (instituţionale, desigur) dintre Palatele Victoria şi Cotroceni. Dar mai semnificative ca orice mi s-au părut schimburile de priviri din grupul vesel transpartinic al celor care sărbătoreau Marea Unire într-o ţară dezbinată şi demolată economic.

Ştiu că nu se cade să mă citez, dar o fac numai şi numai pentru cei care mă priveau cu suspiciune, ca să le demonstrez că, de n-ar fi fost atât de vrăjiţi politic, ar fi văzut şi ei ceea ce era evident. Acum, în sfârşit, a devenit evident şi pentru alţii. Ziceam la începutul campaniei prezidenţiale:

„Anul 2014 se va încheia apoteotic cu luna cadourilor politice. Nu pentru alegători, ci pentru niscaiva trădători. Există deja semnale că luna trădărilor a şi început. (…) Veţi vedea dumneavoastră, stimaţi alegători, că nu mă duce capul la prostii când las scris aici că mă aştept ca arta compromisului politic să ajungă în această lună electorală în sferele cele mai rafinate ale trădărilor politice. Foarte rafinate, când e-n joc beţia de putere şi nevoia disperată de imunitate. Astea două creează dependenţă de funcţii publice ceva de speriat. (…) În fine, mă întorc la trădătorii politici care au speriat până şi serviciile secrete. Păi da, că ei una anunţă pe la mitingurile şi dezbaterile electorale şi-alta negociază prin separeuri. Din fericire, pereţii separeurilor au urechile ciulite şi uite aşa mai află şi poporul, pe surse, ce pune la care trădătorul. Nu de alta, dar ca să nu le vină rău alegătorilor când vor vedea ce funcţii ar putea primi unii în luna cadourilor după luna trădărilor.”

Şi, ce să vezi, tocmai Victor Ponta mi-a confirmat ieri previziunile într-un mod atât de tranşant, încât nu mai încape nicio îndoială că am avut dreptate. „Nu mă tem de rebeliune în PSD, ci de trădare”. Ok, domnul Ponta, cu olecuţă de fler şi niţeluşă băgare de seamă, s-ar fi cuvenit să se teamă de chestia asta ceva mai devreme. Şi să acţioneze în consecinţă. Acuşica mie-mi pare cam târzie temerea cu pricina, fiindcă între timp trădătorii sunt pe cale să-şi atingă scopurile. Pe ei îi aşteaptă cadourile sub brad, iar pe Victor Viorel – nuieluşa în cizmuliţe la uşa PSD.

Chiar mă bate gândul că împărţeala asta poate să fi fost unul dintre subiectele de interes naţional pentru care grupul vesel de la Cotroceni ciocnea şi râdea, glumea şi negocia, sărbătorind Marea Unire a trădărilor vesele. Ca să vă enervez de-a binelea sau, după caz, să vă amuz, iată cum îmi încheiam editorialul „Luna trădărilor”: „Să fiţi pregătiţi pentru ce va urma. Vă asigur că şi dacă veţi protesta, niscaiva trădători tot îşi vor primi cadourile frumos împachetate cu fundiţe tehnocrate şi livrate public în declaraţii politice savante. Aşa, ca să nu vă stea în gât sarmalele la Crăciun şi fripturile la Revelion. Dac-oi greşi, nu-i bai, vă cer iertare şi mă las de editoriale. Şi-apoi trec la coada cratiţei, ca să le fac pe plac şi unor politruci glazuraţi în patrioţi. Doar că eu chiar şi de la coada cratiţei aş servi ţara mai bine decât o fac ei trădând interesele acestui popor minţit, sărăcit şi umilit.” Am zis şi am scris încă din 7 octombrie a.c.

P.S. Ca să le bag şi altora mortu-n casă cu previziunile mele, mai las scris aici că nu m-aş mira ca trădările vesele să-l lase şi pe Klaus Werner fără preşedinţie, că tot a demisionat ieri din Primărie, foarte sigur pe el. În rest… Hai noroc şi-nc-o trădare!

www.alinamavrodin.ro