GEORGE COANDĂ

Sincer, n-am nimic cu mister Hans Klemm, nici în clin, nici în mânecă. A poposit, la invitaţie, şi pe meleagurile judeţului Dâmboviţa. A fost, zic eu, o vizită OK, thank you, măcar de ne-am alege cu ceva, cu o dezvoltare economică în stil „Made in USA”. Ei, na, mai va. Că doar Excelenţa Sa n-o să pocnească vrăjitoreşte din deşte, şi vor veni, în vrac, investitorii strategici (păi mai veniră, şi, cât ai zice hocus-pocus, s-a ales praful şi pulberea de faimoasa Întreprindere de Stunguri Automate SARO), şi americanii, de pildă US Army, se vor înghesui să comande tehnică militară la Moreni şi Mija. Să dea Domnul!

Eu vreau să zic altceva. Că, mister ambasador al celei mai mari puteri de pe planeta Pământ, modelul suprem de democraţie, o fi Domnia Sa un om aşezat şi cumsecade, precum îl arată faciesul, nu e de capul său pe-aici, prin România, ci, of course, pune în practică diplomatică, şi politică, şi economică mai abitir, ordinele trasate precis de la Washington. Iar misiunea Domniei Sale este să le dea viaţă. Nu e de condamnat pe chestia asta. Că o face agresiv, suflând în ciorba românilor, este, zic eu, nesănătos. Dar, din păcate, i se permite. Nu i se dă, cum ar fi firesc să se întâmple, peste mână. Şi preşedintele României, şi Guvernul s-au făcut, cu avânt „patriotic”, preş la picioarele lui mister ambassador, care, în aparenţă, îşi bagă nasul unde nu-i fierbe vasala. Ba, pentru interesele geopolitice militare şi economice le fierbe din plin yankeilor oala pe la poale de Carpaţi. Pe cale de consecinţă, ambasadorul celei mai mari Puteri de pe planetă, indiferent cine este, şi cine va mai fi, este, de facto, guvernatorul general al României. Dar ce spun, pardon, nu este o noutate. Este deja o nefericită cutumă. Şi pentru că, îndeobşte, o tărăşenie repetată se transformă în regulă, şi alţi ambasadori din miraculosul Occident, care confundă – sau nu? – România cu o vacă grasă de muls, au luat exemplul confratelui mai mare yankeu, şi îşi bagă, la rândul lor, nasul în treburile lăuntrice ale amărâţilor de români. Au devenit un fel de viceguvernatori. (N.B. Sunt convins că ambasadorul Kremlinului s-a îmbolnăvit de gălbează, şi Kremlinul însuşi, gândindu-se că aşijderea păstorea prin părţile astea acu’ vreo juma de secol. Ştiţi care-i secretul tărăşeniei: s-au schimbat stăpânii. Şi mâine se pot schimba iar. Ăsta-i jocu’ şi nenorocu’ românilor). Şi ce, chiar poţi aşa, pe proprie răspundere, să-i dai afară, declarându-i persona non grata? Not really!