GEORGE COANDĂ

Se apropie alegerile. Şi ce dacă! Dacă pentru alegătorul de toată mâna, asta e, şi ce dacă se apropie, el şi-a pierdut încrederea în toate partidele politice. Asta pentru că toate, dar absolut toate promit marea cu sarea şi luna de pe cer şi bla, bla, bla, tralala, dovedindu-se în final o înşelătorie, România este deja pe năsălie, furată, înjunghiată, violată, călcată în picioare de propria „clasă politică”.

Deci dacă demosul (poporul) nu ar mai vrea să-şi mai exercite faimosul kratos (putere) – cu condiţia esenţială să nu se mai lase manipulat -, atunci chiar că va fi să aibă loc mult trâmbiţata reformă a mai înainte pomenitei „clasă politică”. Din păcate, românii sunt un popor – şi sunt nevoit s-o recunosc cu durere în suflet – cu memorie social-politică al dracu’ de scurtă şi, cu o plăcere masochistă, se lasă lesne manipulat cu... zăhărelul promisiunilor deşarte. Şi dacă i se flutură pe la nas şi pe dinaintea ochilor şi niscaiva personalităţi culturale, de preferinţă actori, cântăreţi şi sportivi vestiţi, unii avându-şi numeroşi fani, este OK, alegerile sunt ca şi câştigate. Iar în aceste zile staff-urile marilor partide mai ales se dau de ceasul morţii, fac moşmoande, umblă cu promisiuni mirobolante pe la uşile unor celebrităţi, încercând să le momească, sperând că, dacă primesc, victoria în alegeri va fi un triumf. Măi, copii ai durerii, chiar aşa!

Aţi ajuns să cerşiţi pe la uşile şi porţile celebrităţilor patriei? Dacă nişte personalităţi de bună voie şi nesilite de nimeni simt nevoia, hai să-i zicem, patriotică, de a intra într-un partid politic, e treaba lor, riscul lor asumat. Deocamdată, iată, majoritatea artiştilor cunoscuţi şi alţi câţiva nu s-au lăsat convinşi de „cântecul de sirenă”, fie din stânga, fie din dreapta eşichierului politic. Pentru că marii artişti au coloană vertebrală dreaptă şi ştiu că arta trebuie să fie apolitică sau, eufemistic vorbind, să facă politica educaţiei naţiunii, a culturii. Nu au vocaţia mercenariatului. Vocaţia lor morală este demnitatea.

Şi chiar dacă unele mari personalităţi s-ar lăsa prinse în lesa vreunui partid, vă garantez eu nu vor salva electoral barca nici a unui partid fie el mare sau mic. Este o falsă iluzie. Or, goana gâfâită după personalităţi este o certă dovadă de neputinţă politică. Alo, urechea la mine: artiştii sunt ai tuturor şi aşa trebuie să rămână!