❚ „Am început sportul când aveam 5 ani. Tatălui meu i-a plăcut mult sportul, practicând voleiul în Diviziile A şi B. El a fost cel care m-a dus la nişte cursuri de iniţiere de înot, la Ştrandul Tineretului”

COSTINEL NEAGU

Gheorghe Tzitzeclis a fost un sportiv polivalent, practicând înot, polo, handbal sau fotbal. S-a specializat apoi pe nataţie, dar şi pe sportul rege, trecând prin faza antrenoratului, pentru a păşi apoi spre cea de manager. Tzitzeclis a condus vreme de 20 de ani Clubul Sportiv Şcolar Târgovişte, până în 2010, după care a revenit din nou în bazin. L-am provocat la dialog, la destăinuiri, iar astăzi vor prinde doar câteva repere din cariera sportivă a lui „Ţiţi”, cum îi spun apropiaţii.

Înot, polo, handbal, fotbal

Rep.: Domnule profesor, aveţi o carieră îndelungată în sport. Haideţi să o luăm cu începutul, cu debutul dumneavoastră ca sportiv.

- Am început sportul în 1962-1963, când aveam 5 ani. Tatălui meu i-a plăcut mult sportul, practicând voleiul în Diviziile A şi B. El a fost cel care m-a dus la nişte cursuri de iniţiere de înot, la Ştrandul Tineretului. Aici s-au selecţionat copiii care aveau talent. Am stat la mătuşa mea la Bucureşti, eu fiind elev la Şcola Sportivă Nr 2. Până în clasa a VII-a am cochetat cu acest sport, ajungând până la nivel de naţională de copii. Am început pe urmă şi cu polo, după care m-am întors în Târgovişte, unde am dat admitere la Liceul Nr. 2, pentru clasa a IX-a. Aici era o echipă bună de handbal, unde am jucat până în clasa a XI-a. L-am avut coleg pe Nae Stan, care juca şi fotbal la Metalul Târgovişte. Un alt coleg era Badea, care era şi la handbal. Am făcut chiar şi fotbal, împins mai mult de tatăl meu, pe atunci preşedinte onorific la Metalul Târgovişte. În clasa a XI-a m-am reapucat de polo. A trebuit să schimb profilul, de la real am trecut la uman. Mă duceam de trei ori pe săptămână, după ce terminam orele de curs. În clasa a XII-a am făcut şi Şcola de Antrenori, iar apoi am intrat la facultate la Bucureşti. A trebuit să plec în armată, după care am întrerupt. Am terminat IEFS-ul de trei ani, obţinând perfecţionarea în nataţie, iar în secundar, fotbalul. Am ajuns la Clubul Sportiv Târgovişte, unde era director Corneliu Marinescu. În anii 80-81 m-am transferat la Nucet. Profesorul Gigi Ungureanu a fost promovat la Titu, la echipa de Divizia C, iar eu am preluat grupa de performanţă pe care o avea dânsul, în campionatul republican. M-am ocupat de aceste grupe până în 90, fiind şi şef de catedră.

Perioada de directorat la CSŞ Târgovişte

Rep.: Iar de aici începe perioada de directorat la CSŞ Târgovişte.

- Aşa este, am fost ales director al Clubului Sportiv Şcolar, unde am stat până în 2010, perioadă în care m-am ocupat de grupe mai mici. Am mai antrenat Petrolul Târgovişte, în Divizia D, cu rezultate bune, şi m-am specializat ca manager. În anii 2002-2003 am înfiinţat o echipă de fotbal feminin. Am făcut o selecţie bunicică de fete de clasa a X-a, iar în primul an rezultatele au fost satisfăcătoare. În următorul am reuşit să aducem cele mai bune fete de clasa a IX-a din toată ţara, care să joace la noi la echipă. Au făcut-o până în clasa XII-a, urmând apoi şi facultatea la Târgovişte. Unele mai joacă în Divizia A de la noi. În anul 1998, m-am retras de la echipă, fiind în conflict de interese, promovându-l pe Mihai Tătăranu în locul meu.

Rep.: Reţin că aţi câştigat un titlul naţional de juniori la fotbal cu CSŞ Dâmboviţa-Nucet.

- Este adevărat, dar acela a fost al doilea titlu, primul titlu fiind în 1999.

Militează pentru păstrarea stadionului „Eugen Popescu”

Rep.: Sunteţi perceput ca un specialist al fenomenului sportiv, motiv pentru care îmi permit să vă întreb. Credeţi că se va construi un stadion nou la Târgovişte în următorii ani?

- Eu sper să se facă şi stadion, şi Centru de Nataţie. Este bine să apară şi o echipă de înot, nişte parteneriate. Nu ştiu de câţi bani dispune Primăria să susţină aceste proiecte. Dacă ţineţi minte, am avut echipe de volei, baschet şi fotbal în Divizia A. Satelit era Nucetul, iar fotbaliştii erau scoşi din producţie.

Rep.: Totuşi, îşi permite municipalitatea să susţină aceste proiecte?

- Nu pot să vă dau un răspuns, mi-ar sări mulţi în cap. Dacă s-ar pune bazele unui parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean şi cu Ministerul Învăţământului, s-ar face o echipă bună. Ar fi bine să găsim o posibilitate să facem o piramidă, ca să ne ţinem valorile aici.

Rep.: Stadionul ar trebui dărâmat?

- Nu. În primul rând pentru istorie, plus că nu este nici prea bătrân. Ar fi bine să îl ţină aşa, iar aici să se desfăşoare meciurile de copii şi juniori ale echipelor noastre. Chiar şi fetele de la Divizia A ar putea să joace aici.

Nataţia, marea dragoste

Rep.: Aveţi ca pregătire principală nataţia. Apariţia acestui Centru de Nataţie de la Târgovişte va aduce boom-ul dorit pe această zonă sportivă?

- Depinde ce se doreşte. Dacă se vrea sport de performanţă, rezultatele nu vor veni imediat. E nevoie de răbdare. Înotul se spune că este sport foarte costisitor când nu ai bazinul tău, dar cum îl ai, lucrurile se schimbă. Înotul este însă şi un sport greu, un fel de atletism în apă, dar se pot găsi soluţii de promovare şi de dezvoltare.

Rep.: Ce şi-ar mai dori profesorul Tzitzeclis?

- Mi-aş dori multe în sport. Aş vrea ca foştii mei elevi să fie mai ambiţioşi şi să ducă steagul mai sus, atât al Clubului Sportiv Şcolar, dar şi în general. Eu lucrez şi la Titu, şi la Târgovişte, iar la un moment dat nu o să mai pot. Mi-aş dori o piramidă sportivă, dar să fie susţinută financiar. Cam asta mi-aş dori, dar în primul rând sănătate.