GEORGE COANDĂ

De bună seamă că Vladimir Putin nu a inventat o altă politică imperialistă a Rusiei, ci o continuă, în alte contexte politice și economice internaționale, pe cea lansată în urmă cu trei secole, cu agresivitate sângeroasă, de Petru I cel Mare. Dinspre partea Kremlinului este de înțeles politica revanșardă a lui Vladimir Putin - iar dinspre partea Casei Albe ca inacceptabilă, văzut și de ruși (imagine patriotică de apărător al Mamei Rusia), și de adversarii euro-atlantici (imagine de „inamic public nr. 1” împotriva omenirii) în postură de țar.

Indiferent cum am încerca să descifrăm la nivel global, macrogeopolitic, poziția lui Vladimir Putin, pentru soarta românilor și a României ea are o conotație asasină. Și care dă speranțe uriașe Budapestei de recuperare a Transilvaniei. Dar și Sofiei, râvnind Dobrogea. Că, nu-i așa, sângele apă nu se face! Am mai vorbit despre asta. Altceva, însă, ar trebui să stea pe frecvență de atenție mărită pe agenda de politică internațională a Bucureștiului. Și anume flexibilitatea inteligentă și abilă a relațiilor sale cu Moscova. Și capitalele mai înainte amintite, și Helsinki, și Viena, nu mai zic Berlinul, cu toatele membre depline ale UE, nu au nicio jenă și nicio spaimă față de Bruxelles și Washington, acomodându-și, funcție de interesele naționale, relațiile cu Kremlinul lui Vladimir Putin. De ce oare palatele Cotroceni și Victoria cred că națiunea e oricum apărată de „umbrela NATO”, și, sigur, de Scutul de la Deveselu, și, ca atare, Moscova să-și pună pofta-n cui în privința unei relații de „bună vecinătate” cu România? Nu cumva au căzut într-o capcană geopolitică? Eu cred că această credulitate în pavăza euro-atlantică și trântirea ușii în nas Moscovei, când rachetele nucleare din Crimeea sunt doar la 300 km de țărmul pontic românesc, țin de o eroare de viziune geopolitică a politicii externe românești. Nu știu dacă, așa cum ne amenință țarul Putin, vom fi loviți într-adevăr în moalele capului cu fulgere atomice, însă contenciosul pe care-l avem cu Moscova va fi mereu o povară grea pentru București. Noroc cu Traian Băsescu, că și-a tras cetățenie moldovenească. Așa ne va pune o pilă, pe mâna lui Vladimir Voronin, la Kremlin. Da zdravstvet!