ALINA MAVRODIN VASILIU

Nu e ceva nou, dar a devenit greţos să vezi în vremuri democratice cum ditamai artiştii au ajuns să facă, pare-se cu mare plăcere, frecţii la diverse picioare politice. Cine ce-ar avea cu simpatiile lor, absolut fireşti şi omeneşti, dacă n-ar mai face atâta caz de ele? Nimeni! Sau dacă ar face-o cineva, abia acela ar fi ridicol. Dar aşa… vă zic drept că mă doare sufletul să-i văd umplându-se de penibil. Şi nu doar pentru că-şi susţin făţiş favoriţii în competiţiile politice, ci pentru modul în care o fac.

Şi atunci când îi laudă, dar mai ales atunci când se împroaşcă reciproc cu noroiul unor acuzaţii mai jalnice decât osanalele. Fiindcă, de fapt, aici s-a ajuns cu dihonia naţională, încât marii artişti ai scenei româneşti plimbă tava pe scena politică, intrând de bunăvoie sau acceptând de nevoie (ce nevoie, oare?) nişte roluri electorale derizorii, de aplaudaci ai unor figuranţi. Că doar n-om avea printre candidaţii ăştia vreun Iorga, Titulescu sau Ana Aslan ca să merite să se prosterneze la picioarele lor nişte mari artişti. Unde le sunt pretenţiile de conştiinţe ale neamului românesc, de stâlpi de granit ai rezistenţei prin cultură?

Nu sunt cumva cei care de-a lungul anilor ne-au împuiat capetele că singurele lor compromisuri au fost numai şi numai în numele supravieţuirii culturii naţionale în lupta ei cu ororile cenzurii şi ale propagandei comuniste? Ba da, tot ei sunt! Şi, după eliberarea de sub jugul ceauşist, ce-avem noi aici, în frumoasa ţărişoară ruptă-n figuri socialo-democrato-liberalo-popularo-ţărănistoliberschimbisto şi traseisto electorale?

Avem aceleaşi antice personaje de mare anvergură culturală, scoase de la naftalina propagandei comuniste ca să bâzâie ca moliile în agonie pe lângă poalele aşa-zis democrate ale ăsteia de tip nou. Am văzut ce-a ieşit ani de-a rândul din frecţiile lor artistice la picioarele politice ale celor care au distrus România, ale celor care sunt pe cale să le scoată românilor din cap până şi democraţia. Păi da, că şi democraţia asta e greu de iubit pe stomacul gol. Poate că burţile unor culturnici or fi pline, or fi dând poate şi pe-afară de-atâta bine cât cred ei că au adus peste ţară patronii lor politici. De-aia i-au lins mereu la scenă deschisă cu limbile lor de lemn, proprii propagandiştilor de profesie. Şi tot din aceleaşi motive şi-au făcut preş din „operele” răsplătite generos de Institutul Cultural Român, pentru a le pune la picioarele unor piraţi de bugete.

De exemplu un scriitor aplaudac borţos-păros şi la pungă gros din parale publice, meşter în a otrăvi hârtia cu veninul „artistic” al diversiunilor (că tot a băut după şeful lui cât l-a servit în Cotroceni) şi-a mai adunat câţiva ca el, ca să pară mai convingător dacă urlă-n cor la adresa unui mare artist (şi el fost activist comunist!). Cică acela (şi nu ei!) ar fi o ruşine naţională, fiindcă ar fi lăudat nemeritat un candidat tânăr la preşedinţie, în timp ce ei au slujit continuu în ultimii ani o hoaşcă politică şi clanul ei mafiot.

Pretind că ce au făcut ei e de bine şi că ce fac alţii acum e de ruşine! Poate că ţi-ai fi dorit, ca un bun creştin, să uiţi, să ierţi şi să le găseşti scuze pentru păcatele tinereţii. Dar e greu când îi vezi albiţi în rele şi îi auzi ce acuzaţii ţâşnesc din gurile lor de intelectuali, intransigenţi cu alţii, dar care nu s-au sfiit să slugărească fanatic la taverna politică a unei puteri decadente. Pentru reprezentanţii ei, acuzaţia de genocid nu cred să fie destul de cuprinzătoare pentru a-şi primi cândva pedepsele pe care le merită. În opinia mea, n-ar fi însă drept să fie condamnaţi doar politrucii, iar cei care s-au pretat să le facă frecţii artistice la picioare - să scape basma curată.

P.S. Când tocmai mă bătea gândul să renunţ la acest editorial trist despre prostituarea electorală în democraţie (!) a unor mari artişti, scriitori, ce-or mai fi ei, am văzut la televizor, umplând ecranul, o roşcată octogenară, plătită gras de toate regimurile pentru a face haz de necazurile românilor. A fost ceva oribil, hidos, să văd o artistă cu pretenţii de respectabilitate cum îşi schimonosea, la cei 80 de ani, buzele gros rujate şi cum îşi contorsiona limba, insultându-i pe câţiva candidaţi la prezidenţiale, dar lăudând greţos… candidatele. Ce ruşine!

www.alinamavrodin.ro