Teme principale
- Actualitati
- Anchete
- Interviuri
- Vox populi
- Politic
- Social
- Economic
- Cultura.Invatamant
- Caleidoscop national
- Panoramic sportiv
- Divertisment
- TV ARTPRESS
Prima paginĂŁ (PDF)
Newsletter
Aboneaza-te pentru a primi buletinul de stiri prin email
10.10.2014 00:19
Editorial
Frecții artistice la picioare politice
ALINA MAVRODIN VASILIU
Nu e ceva nou, dar a devenit grețos să vezi în vremuri democratice cum ditamai artiștii au ajuns să facă, pare-se cu mare plăcere, frecții la diverse picioare politice. Cine ce-ar avea cu simpatiile lor, absolut firești și omenești, dacă n-ar mai face atâta caz de ele? Nimeni! Sau dacă ar face-o cineva, abia acela ar fi ridicol. Dar așa… vă zic drept că mă doare sufletul să-i văd umplându-se de penibil. Și nu doar pentru că-și susțin fățiș favoriții în competițiile politice, ci pentru modul în care o fac.
Și atunci când îi laudă, dar mai ales atunci când se împroașcă reciproc cu noroiul unor acuzații mai jalnice decât osanalele. Fiindcă, de fapt, aici s-a ajuns cu dihonia națională, încât marii artiști ai scenei românești plimbă tava pe scena politică, intrând de bunăvoie sau acceptând de nevoie (ce nevoie, oare?) niște roluri electorale derizorii, de aplaudaci ai unor figuranți. Că doar n-om avea printre candidații ăștia vreun Iorga, Titulescu sau Ana Aslan ca să merite să se prosterneze la picioarele lor niște mari artiști. Unde le sunt pretențiile de conștiințe ale neamului românesc, de stâlpi de granit ai rezistenței prin cultură?
Nu sunt cumva cei care de-a lungul anilor ne-au împuiat capetele că singurele lor compromisuri au fost numai și numai în numele supraviețuirii culturii naționale în lupta ei cu ororile cenzurii și ale propagandei comuniste? Ba da, tot ei sunt! Și, după eliberarea de sub jugul ceaușist, ce-avem noi aici, în frumoasa țărișoară ruptă-n figuri socialo-democrato-liberalo-popularo-țărănistoliberschimbisto și traseisto electorale?
Avem aceleași antice personaje de mare anvergură culturală, scoase de la naftalina propagandei comuniste ca să bâzâie ca moliile în agonie pe lângă poalele așa-zis democrate ale ăsteia de tip nou. Am văzut ce-a ieșit ani de-a rândul din frecțiile lor artistice la picioarele politice ale celor care au distrus România, ale celor care sunt pe cale să le scoată românilor din cap până și democrația. Păi da, că și democrația asta e greu de iubit pe stomacul gol. Poate că burțile unor culturnici or fi pline, or fi dând poate și pe-afară de-atâta bine cât cred ei că au adus peste țară patronii lor politici. De-aia i-au lins mereu la scenă deschisă cu limbile lor de lemn, proprii propagandiștilor de profesie. Și tot din aceleași motive și-au făcut preș din „operele” răsplătite generos de Institutul Cultural Român, pentru a le pune la picioarele unor pirați de bugete.
De exemplu un scriitor aplaudac borțos-păros și la pungă gros din parale publice, meșter în a otrăvi hârtia cu veninul „artistic” al diversiunilor (că tot a băut după șeful lui cât l-a servit în Cotroceni) și-a mai adunat câțiva ca el, ca să pară mai convingător dacă urlă-n cor la adresa unui mare artist (și el fost activist comunist!). Cică acela (și nu ei!) ar fi o rușine națională, fiindcă ar fi lăudat nemeritat un candidat tânăr la președinție, în timp ce ei au slujit continuu în ultimii ani o hoașcă politică și clanul ei mafiot.
Pretind că ce au făcut ei e de bine și că ce fac alții acum e de rușine! Poate că ți-ai fi dorit, ca un bun creștin, să uiți, să ierți și să le găsești scuze pentru păcatele tinereții. Dar e greu când îi vezi albiți în rele și îi auzi ce acuzații țâșnesc din gurile lor de intelectuali, intransigenți cu alții, dar care nu s-au sfiit să slugărească fanatic la taverna politică a unei puteri decadente. Pentru reprezentanții ei, acuzația de genocid nu cred să fie destul de cuprinzătoare pentru a-și primi cândva pedepsele pe care le merită. În opinia mea, n-ar fi însă drept să fie condamnați doar politrucii, iar cei care s-au pretat să le facă frecții artistice la picioare - să scape basma curată.
P.S. Când tocmai mă bătea gândul să renunț la acest editorial trist despre prostituarea electorală în democrație (!) a unor mari artiști, scriitori, ce-or mai fi ei, am văzut la televizor, umplând ecranul, o roșcată octogenară, plătită gras de toate regimurile pentru a face haz de necazurile românilor. A fost ceva oribil, hidos, să văd o artistă cu pretenții de respectabilitate cum își schimonosea, la cei 80 de ani, buzele gros rujate și cum își contorsiona limba, insultându-i pe câțiva candidați la prezidențiale, dar lăudând grețos… candidatele. Ce rușine!
Comentarii
sau
AdaugĂŁ comentariul tĂŁu daca nu ai cont facebook
Din aceeaÂși categorie
Mulțumim, Europa!Păi ce, e de colo să ai șefia NATO pe mână!?
Alergăm și observăm
Agenda 2024-2029: Ce este nou pentru educația europeană?
Jurnal de război. Tragica perspectivă (III)
Jurnal de război. Tragica perspectivă (II)
Jurnal de război. Tragica perspectivă
Editorialul ca un ecou de conștiință al opiniei publice
Editorialul ca un ecou de conștiință al opiniei publice
Eram stăpânii Europei
Posta redactiei: fii jurnalist !
Fii jurnalist, introdu propriile tale stiri, fotografii, scrisori deschise, sesizari in sectiunea dedicata postei redactiei.