Alina Mavrodin Vasiliu

www.alinamavrodin.ro

Calm și zâmbitor, Florin Popescu a intrat şi a ieşit ieri pe uşile DNA ca şi cum s-ar fi aflat la el acasă. Sau, mă rog, ca și cum s-ar fi aflat printre prieteni. Nu părea să aibă emoţii pentru că urma să dea ochii cu acuzaţiile de corupție din dosarele procurorilor şi nici nu fusese ridicat cu mascaţii, de la vreun restaurant ori din vreo parcare publică, aşa cum am văzut că li s-a întâmplat altor „baroni” de prin judeţele patriei.

Vorba jurnalistului Bogdan Chirieac, uite că văzurăm ieri, în sfârşit, o citare calmă şi civilizată la DNA şi nu una care să-i  asmută pe mascaţi ca să-i înşface de pe stradă pe aleșii neamului ca pe niște bandiți notorii. Asta mai lipsea ieri ca să ne dovedească DNA-ul că nu are partipriuri politice când e vorba de săltat „baroni”.

Dar n-a făcut-o în cazul lui Florin Popescu, chit că existau termene de comparație care au încins dezbaterile televizate. Procurorii s-au purtat popular cu el şi mie una nu-mi pare rău că au făcut-o. Bine era să le fi aplicat şi celor de prin alte partide, care au fost arestaţi cu mascaţi şi cu puhoi de televiziuni, acelaşi tratament democratic ca-n cazul lui Florin Popescu.

Că vorba aia, prezumţia de nevinovăţie îi apără pe toţi și, până când procurorii îşi vor proba acuzaţiile, hoţii neprinşi sunt negustori  cinstiţi. Că-s negustori de voturi, ori de „produse agricole”, așa cum le-a botezat ieri citatul Popescu, cererea e mare pe piaţa electorală, iar ofertele sunt pe măsura ambiţiilor celor care fără de funcţii publice s-ar simţi mici, mici de tot. Și vulnerabili, fără imunitatea politică!

Nu e şi cazul lui Florin Popescu! Funcţia-i mare, familia numeroasă şi bugetele publice pe măsură aflate la propria-i dispoziţie au fost ispite grele ani de-a rândul pentru cel căruia i s-a zis Naşul în partid şi în judeţ. Noi, cei de la „Jurnal de Dâmboviţa”, am fost singurii care ne-am încumetat să-i criticăm afacerile personale şi electorale pe care le făcea din banii publici ca din propriile buzunare.

De-ar fi făcut-o şi restul presei dâmboviţene şi nu s-ar fi lăsat sedusă și înregimentată în propaganda politică de tip stalinist finanţată pe tot felul de filiere dubioase, poate că Florin Popescu s-ar mai fi înfrânat de la pornirile megalomanice. În fond, se știe că cel care te critică ți-ar putea fi un prieten mai de folos decât cel care te laudă.

Dacă Florin Popescu ar fi înțeles chestia asta simplă, poate că n-ar mai fi fost atât de înverşunat şi de încrâncenat împotriva noastră, a celor de la „Jurnal de Dâmboviţa” și nici nu şi-ar mai fi dorit asasinarea economică a Trustului Artpress care-l deranja cu emisiunile difuzate de TV Artpress - principala televiziune locală din Dâmbovița. Câtă prigoană am suferit!

Au rămas amintiri dureroase şi răni adânci de pe urma războaielor noastre de presă cu cel pe care atunci doar îl criticam. Că, vorba aceea, nici Dumnezeu nu dorește moartea păcătosului, ci doar îndreptarea lui. Nici noi n-am dorit altceva cu critica jurnalistică într-o țară așa-zis democratică. Şi, Doamne Dumnezeule, câtă duşmănie ne-am atras de la „democratul” Florin Popescu. Mă întreb acum ce ar putea să păţească procurorii DNA care i-au cerut ieri arestarea.

Auzi la ei, cică există probe că lăsarea lui în libertate prezintă un real pericol public. De-acum încolo? Şi până acum n-a fost? Mă întreb ce or fi făcut procurorii cu cele vreo 12 dosare penale care s-au adunat vraf și s-au umplut de praf încă din 2010 pe la DNA Ploieşti? Dosarul ăsta, cu cele vreo 60-70 tone de carne de pui, şpagă electorală, ar putea fi Dosarul penal cu nr. 13 al lui Florin Popescu la DNA.

Ca să vezi, ce ghinion pe el, să nu le placă unor procurori carnea de pui! Şi totuși... lăsând gluma la o parte, că nu-i de glumă, Florin Popescu era calm şi zâmbitor ieri la ieşirea din DNA, atunci când declara presei că nu l-au găsit procurorii şi cu droguri! De-astea să se fi temut, de fapt?

P.S. Știu că-i voi dezamăgi pe cei care se așteaptă acum să-l toc mărunt pe Florin Popescu și să mă bucur, eventual, de ce i se întâmplă. Nu, n-am s-o fac pentru că nu mă bucur de răul vrăjmașilor. Dimpotrivă! Și-apoi, jurnalistic vorbind, consider închis cazul Florin Popescu. În rest, vorba lui, „să lăsăm Justiția să-și facă datoria”. Cu condiția s-o lase și Parlamentul”.

 www.alinamavrodin.ro