GEORGE COANDĂ

Când acum 50 de ani au răsunat primele acorduri ale „Crizantemei de aur” în vecinătatea Curţii Domneşti de la Târgovişte, a acelei curţi în care europeanul domnitor Petru Basarab Cercel, cultivat şi rafinat prinţ valah, îşi va fi scris câteva din versurile sale cu melancolii romanţioase, a existat în sufletul iniţiatorilor şi organizatorilor – şi o spun ca martor/cronicar al acestui fast moment – îndoiala că festivalul va fi să dăinuiască în marele amfiteatru al culturii naţionale o jumătate de veac. Măcar, ziceau ei, să dureze douăzeci de ani. Şi iată-l, în prezent, la a 51-a ediţie, strălucitor, pe scena naţională a Romanţei de la Târgovişte. Este, de bună seamă, o victorie a curajului, pasiunii şi dăruirii unor oameni de cultură care au purtat pe umeri şi povara organizării, cum au fost Ion Gavrilă, Paul Bănică, Ion Coca, George Corneanu - cel care a fost să-i fie şi primul prezentator, Nicolae Savu Cristescu, Mihai Alexandru şi îi sunt, sub auspiciile Centrului Cultural pentru UNESCO „Cetatea Romanţei”, Alina Mavrodin Vasiliu şi Teodor Vasiliu, restauratori infatigabili ai festivalului, precum şi regizorul scenograf Mihai Constantin Ranin, directorul Teatrului „Tony Bulandra”. Însă n-ar fi corect să nu amintim şi numele unor reprezentanţi ai autorităţii de stat care au dat o mână de ajutor importantă pentru existenţa „Crizantemei de aur”: Nicolae Tăbârcă, Florea Ristache, odinioară, apoi Gheorghe Ana, Iulian Furcoiu, Adrian Ţuţuianu, Alexandru Oprea, Daniel Comănescu, Daniel Cristian Stan, ca să amintim fie doar şi câţiva dintre ei… Şi, de-a lungul unei jumătăţi de veac şi mai bine, pe scena festivalului autumnal târgoviştean, s-au perindat nume de renume şi orchestre celebre, aşa cum şi în juriul mare ori în cel de presă au luat loc reputaţi oameni de cultură şi din mass-media. Ne-ar trebui o pagină întreagă, sau chiar mai multe, ca să amintim numele tuturor celor care fac parte, mai mult sau mai puţin, din destinul acestui festival. Şi tot de-a lungul unei jumătăţi de secol s-au afirmat pe scena „Crizantemei de aur” şi au confirmat premiile pe care le-au primit, la Interpretare şi Creaţie, binecunoscuţi interpreţi şi compozitori care fac cinste scenei muzicale româneşti. Pe drept cuvânt, şi realitatea este cel mai bun martor, prin sensibilul amfiteatru al „Crizantemei de aur”, a trecut aproape toată cultura (partea sa cea mai reprezentativă) contemporană românească. Iar după ’89, „Crizantema de aur” a fost să fie, şi este, şi va fi un trainic liant al celor două părţi de Românie, aceea de la vest de Prut şi aceea încă înstrăinată de la est de acest alt Milcov al dezunirii noastre. Cine nu ştie, va afla acum: „Crizantema de aur” a fost, iată ce destin extraordinar – prima mare manifestare culturală naţională care i-a adus pe scenă pe cei dintâi interpreţi-concurenţi de dincolo de Prut. Iată, deja, cea de-a 51-a ediţie a „Crizantemei de aur” a devenit istorie. Tot astfel cum vor deveni şi ediţiile din viitor. Pe când cel ce a semnat, şi încă semnează cronica „Crizantemei” se va fi refugiat undeva în Marele Necunoscut. Dar dacă oamenii sunt fiinţe trecătoare, romanţa este eternă!