GEORGE COANDĂ

„BREXIT” finished! În sfârşit, după trei ani de stand-by, de pertractări, de alba-neagra între Bruxelles şi Londra, de speranţe (pierdute) şi pentru Uniunea Europeană, şi pentru foarte mulţi locuitori ai „perfidului Albion” care nu şi-au dorit divorţul de continent, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord (UK) a părăsit UE. Pe 31 ianuarie, ora 24 fix, a spus foştilor camarazi good-bye. Dar nu cred că fără regrete. Însă UK s-ar putea ca, după ce şi-a pierdut imperiul mondial peste care flutura măreţ „Union Jack”, să piardă şi Scoţia şi Ulsterul. Un duh necurat a bântuit rău, dar rău de tot, bătrânul regat de peste Canalul Mânecii, iar nonagenara regină Elisabeta a II-a – chiar că îmi pare rău pentru foarte simpatica şi atât de longegiva, şi biologic, şi pe tron şezătoare, Doamnă de Windsor -, iată, este posibil să vadă cum sub ochii ei îi dispare regatul. Însă ce efect ar putea avea asupra UE acest nefericit „BREXIT”? N-aş vrea să fiu o Casandră, dar am un straniu sentiment de „sfârşit de lume”. UE n-a fost părăsită de un stat oarecare (iertat să-mi fie, ştiu că toate statele au rostul lor pe planeta Pământ şi că o discriminare geopolitică este o blasfemie, opinia mea a pornit de la o realitate, totuşi: diferenţa de dezvoltare economică şi de forţă militară), ci de o mare putere. S-ar putea ca, într-un anume sens, să fie vorba – apropo de o zicere cu tâlc a românilor – de un „adio, dar rămân cu tine”. Pentru că militar nu părăseştepoziţia înaintată din NATO, iar relaţiile economice nu pot fi tăiate cu „bătânul continent” de-a binelea, altminteri UK va avea soarta Atlantidei. Şi atunci? Vedeţi, asta-i întrebarea hamletiană, atâta vreme cât Londra rămâne agăţată de UE printr-un acord de asociere. Adică tobe or nottobe? (va urma)