Într-o societate capturată de nepotisme, în care fiecare bob e numărat pentru ei și ai lor, nu mai deranjează pe nimeni lipsa de onoare. Cum e și cazul antrenorului principal al echipei naționale a României de fotbal seniori, Edward Iordănescu. Atunci când a plecat de la FCSB, am crezut că Iordănescu jr. are demnitate.

Când termini pe ultimul loc în Nations League și retrogradezi din cea mai slabă grupă a Ligii B, având ca adversari Muntenegru, Finlanda și Bosnia&Herțegovina, consider că trebuie să faci un pas în spate. Că nu există calitate la nivelul selecției, că sunt probleme de sistem, că nu avem conducători „sustenabili”, întotdeauna există motive pentru a masca un eșec. 

Niciodată, România, nu a ocupat ultimul loc într-o grupă continentală, la nivelul seniorilor. E o mare rușine! Însă nu doar antrenorul este vinovat pentru asta, culpa este comună. Jucătorii nu sunt nici ea de mare calitate, în timp ce conducerea Federației Române de Fotbal e tot mai contestată. Pe lângă președintele Răzvan Burleanu, o parte din vină o are și directorul tehnic Mihai Stoichiță, care nu pare prea inspirat în alegerea cadrelor tehnice. Cel puțin cu selecționerii nu prea i-a ieșit, nici cu Christoph Daum, nici cu Cosmin Contra, nici cu Mirel Rădoi și nici acum, cu Edi Iordănescu.

În plus, Stoichiță este autorul unor declarații realmente caraghioase, fiind rupt de realitatea din fotbalul modern. Idee e că România a mai ratat o șansă de a ajunge la un turneu final, prin Liga Națiunilor, ba chiar a și retrogradat din grupa valorică B. „Tricolorii” au coborât la nivelul eșalonului trei, unde îi așteaptă adversari din lumea a treia a Europei. Am ajuns rău și foarte jos, fără ca cineva să-și asume vreo responsabilitate. Tipic românesc!