Teme principale
- Actualitati
- Anchete
- Interviuri
- Vox populi
- Politic
- Social
- Economic
- Cultura.Invatamant
- Caleidoscop national
- Panoramic sportiv
- Divertisment
- TV ARTPRESS
Prima paginĂŁ (PDF)
Newsletter
Aboneaza-te pentru a primi buletinul de stiri prin email
14.10.2020 00:19
Editorial
E toamnă iar...
GEORGE COANDĂ
...și frunzele date-n rugină ning în suflarea vântului de octombrie peste lumea asta pedepsită cu un virus ucigaș. Și, totuși, lumea merge înainte. Se moare, mai mult ori mai puțin de coronavirus, nu știm precis, oamenii visează, da, mai și visează, se ucid în războaie, asimetrice, hibride sau cum vor mai fi inventate, muncesc ca să-și asigure viețuirea în ziua de mâine, unii se îmbogățesc peste măsură sărăcindu-i pe alții fără nicio tresărire de conștiință – îmi veți spune că așa stau lucrurile de când am apărut pe planetă și nu este nimic de făcut -, un noian de păcate ne bântuie. Unde vom ajunge? Nimeni nu poate oferi un răspuns sigur pentru că nimic nu este sigur în existența ființei umane. Dar există speranță. Există și iubire. Dacă Dumnezeu ne-a făcut după chipul și asemănarea Sa, asta înseamnă că are în calculul Său de constructor al universului un plan pentru opera Sa supremă de pe planeta Pământ. Omul, care o fi oare? După Jertfirea Fiului Său întru ispășirea păcatelor Omului, de ce oare nu ni-l înfățișează ca să știm de ce greșim și ce ne așteaptă, și să știm ce avem de făcut ca să nu ne mai ucidem? Poate încă ne mai încearcă văzând că nu ne-am îndreptățit îndeajuns, ne-a mai oferit o șansă pe care noi trebuie s-o găsim până la Parusia, adică a doua venire a Mântuitorului, poate că și coronavirusul ăsta cu atâtea nevăzute fețe face parte din încercare. Nu cumva este una din molimele prorocite de Apocalipsa Sfântului Apostol Ioan Teologul? Eu cred că este un avetisment pe care Creatorul celor văzute și nevăzute ni-l dă acum întru izbăvire. Omul oare își dă seama de Semn? E greu de spus. E atât de greu! E toamnă iar, eu am trecut dintr-o vârstă octogenară întro alta tot octogenară – mulțumescu- ți Doamne! -, încă încerc cu disperare să-mi înțeleg semenii și încotro ne ducem destinele, știu că mai există speranță și iubire și mă las nins de frunzele date-n rugină în suflarea vântului de octombrie.
Comentarii
sau
AdaugĂŁ comentariul tĂŁu daca nu ai cont facebook
Din aceeaÂși categorie
Haosul public și distrugerea națiunii româneSă nu ne uităm istoria
Mincinoșii lui Putin (II)
Mincinoșii lui Putin (I)
Prioritățile UE în 2025
Capitalism…comunist bruxellez
România în 2025
"Schimbare de gardă" la Universitatea "Valahia"
Mulțumim, Europa!
Păi ce, e de colo să ai șefia NATO pe mână!?
Posta redactiei: fii jurnalist !
Fii jurnalist, introdu propriile tale stiri, fotografii, scrisori deschise, sesizari in sectiunea dedicata postei redactiei.