ALINA MAVRODIN VASILIU

www.alinamavrodin.ro

Îmi vine şi-acum să râd cu lacrimi când îmi amintesc ce-mi băteam capul în copilărie cu vorbele greu de înţeles ale oamenilor mari. Cum ar fi cele zise despre unii care te creieresc continuu cu prostiile lor: „Sunt duşi cu pluta”. Sau, din aceeaşi familie de înţelesuri: „le-a plecat mintea cu sorcova” şi câte altele de acest fel, care puneau la grele cazne imaginaţia unui copil care nu pricepea ce vor să spună oamenii mari cu vorbele lor... cifrate.

Mă-ntreb ce-o fi acum în mintea unui copil care e bombardat zi lumină cu vorbele grele şi explicite ale celor mari care se luptă în vremuri de pace mai ceva ca-n vremuri de război. Cuvintele au devenit gloanţe, iar producţia de „armament” mediatic e înspăimântătoare. Expresiile cândva nevinovate care-mi bântuiau copilăria, spuse şi-acelea pe şoptite la adresa „duşmanilor”, sunt parcă dintr-o altă lume.

Asta de-acum, pe care mulţi dintre noi ne-am dorit-o mai liberă, mai bună, mai frumoasă, a devenit oribilă, insuportabilă! Trăim într-o lume bântuită de monştri cu feţe umane, desfigurate de ură, de minciună, de lăcomie, de invidie, de desfrânare la drumul mare, de mânie şi mai ales de o hidoasă mândrie. A devenit obsesie dihonia naţională.

Ai zice că-i un program politic să-i faci semenului tău cât mai mult rău cu putinţă, să-l distrugi cu gândurile rele, cu vorbele grele şi chiar cu faptele lipsite de omenie. Toată ţara pare să fi devenit un câmp de luptă. Zilnic suntem chemaţi sub „drapel”, ni se invocă „interesul naţional” şi obligaţia de a intra în războiul politic, într-o tabără sau în alta.

Strigătele multor politicieni nu mai au nimic omenesc în ele. Sunt mai înfricoşătoare decât răgetele animalelor în junglă. Bestialitatea şi trivialitatea s-au întronat în unele dintre cele mai înalte demnităţi, iar înjurăturile birjăreşti au luat locul limbajului politic civilizat. Comenzile politice sunt şi ele arme de ucidere la grămadă a puterilor „separate”.

Iar statul român, oh, da, cât de straniu îmi sună, pare să fi ajuns o marionetă în mâna sforarilor Aceştia dau reprezentaţii pe fronturile electorale, spre amuzamentul unora duşi cu pluta, ori plecaţi cu sorcova, cum li se zicea la d-alde ăştia pe vremea copilăriei mele. Se comportă mai rău decât nişte loviţi în cap de gargara propagandiştilor.

Nici nu îndrăznesc să reproduc, în jargon „democratic”, epitetele pe care şi le pun „războinicii luminii” în public unii altora, pe reţelele de socializare, ori pe la televiziuni, fiindcă ar însemna să mă transform într-o suveică de vorbe mizerabile, ieşite din guri bogate-n prostii. Adevărul devastator este că în aceşti termeni se urzeşte „comunicarea publică” în războiul de ţesut proiecte de „interes naţional”.

În fapt, sunt nişte zdrenţe „bune” de aruncat la gunoi. La ce să te aştepţi, atunci când destui analfabeţi trădaţi de propria ortografie sunt ţinuţi în puful funcţiilor publice şi umpluţi de bani doar pentru că mândria şi lăcomia în politică le-au luat prea multora minţile definitiv?

 www.alinamavrodin.ro