De multe ori este bine să privim și spre alte orizonturi, pentru a înțelege mai bine lumea în care trăim. A călători este acum la îndemâna românilor și acest articol este un îndemn la a descoperi un pic mai mult decât litoralurile Greciei sau Turciei.

 Dubaiul s-a dezvoltat enorm în ultimii 20 de ani, ajungând la o populație de vreo 3 milioane și jumătate, cu doar 20% localnici dintre aceștia. Cele 7 emirate arabe alcătuiesc un stat monarhie federală, în care avem doi lideri incontestabili. Abu Dhabi, cel mai bogat, deține prin emirul sãu președinția uniunii, iar Dubaiul, al doilea ca forță financiară, are vicepreședintele, cu rang de prim ministru.

Dar nu despre Dubaiul emirului vreau să vă povestesc, și nici măcar de cel al oamenilor de afaceri. Este o abordare turistică, cu un mic focus și pe cei care țin Dubaiul în mișcare, adică emigranții.

Orașul este nou și proiectat spre viitor. Sute de clădiri uriașe, care face din Manhattan-ul american un mic copil. Burj Khalifa, cea mai mare clădire din lume, domină orașul, iar specatacolul de lumini, muzică și fântâni arteziene atinge perfecțiunea.

A scoate pământ din mare și a construi case este ceva cunoscut de mulți ani, dar ceea ce a reușit Dubaiul prin Atlantis the Palm este fenomenal. Parcă toate imobiliarele de lux din lume și-au dat întâlnire în acest oraș în formă de palmier.

Infrastructura rutieră a orașului este adaptată spațiului, iar autostrada principalã leagă nordul de sud pe 16 benzi. Chiar și dacă ieși din oraș, și mergi prin deșert, autostrãzile de 8 benzi sunt ceva banal. Toyota Land Cruiser este regina dunelor, iar un raid cu un şofer cu permis special de condus pe dune este o experiență recomandabilă pentru a înțelege geografia din jurul Golfului Arabic. Totul are o viteză specială la Dubai.