GEORGE COANDĂ

Nu ştiu de ce unor oameni politici ai măreţei noastre patrii, şi mai ales ălora cu înalte răspunderi în stat, le vorbeşte gura fără ei. Ca de pildă deunăzi, când fostul impozant prim-ministru al României, Mihai Tudose, supărat foc şi pe bună dreptate pe nişte aşa-zise partide politice maghiare din Transilvania, aţâţate de Budapesta, care o ţin gaia maţu cu nişte autonomii ungureşti prin secuime şi Partium şi pe unde s-ar mai putea în meleagul ardelenesc, başca oficializarea steagului secuilor, le-a zis-o de la obraz.

Cu un singur amendament: trebuia să le-o fi zis mai înţelept. Pentru că, ameninţându-i pe liderii maghiarimii transilvane că, dacă tot insistă cu aninarea steagului ăluia pe instituţiile publice ale statului român, vor fâlfâi şi ei alături, a sunat da, ca dracu, a condamnare la spânzurătoare. Şi a lansat ameninţarea asta, neinspirat scăpată, ca şi cum toţi maghiarii din Transilvania vor avea aceeaşi soartă. De aici s-a aprins pălălaia, scandalul, Budapesta fiind gata – cum de vreo sută de ani ne-o pune la cale – să-şi reînsuşească tâlhăreşte Ardealul. (Nu, pardon dom’ Tudose, nu aşa trebuia să bateţi obrazul Budapestei şi aşa-ziselor partide politice maghiare de dincolo de Carpaţi. Li se poate bate ferm, cu argumente, deci inteligent. Şi cum Budapesta, UDMR, PCM şi PPMT se bat pervers, atenţie, extrem (extremist) de pervers pentru răşluirea Transilvaniei de pe harta României, acţionând după tipicul fascisto-bolşevic, periculozitatea fiind evidentă şi în creştere, tocmai în anul Centenarului Marii Uniri, provocările şovine pot detona oricând ura antiromânească. Parlamentul, Preşedinţia şi Guvernul de la Bucureşti nu au alte replici decât pitirea după cireş, aruncarea de vorbe-n vânt, sau, ceea ce ţine de perfectul absurd de situaţie, de frică pare-se şi din laşitate şi trădare, sunt în stare să cedeze pe toate fronturile. În faţa Budapestei şi a lumii politice întregi, Bucureştiul, repet, ferm argumentat, inteligent şi convingător, cu glas clar şi puternic n-are de dat decât un singur răspuns: drepturile poporului român asupra Transilvaniei sunt imprescriptibile, imanente istoric, deci nu se discută!