ALINA MAVRODIN VASILIU

Dreptul la muncă, dreptul la educaţie, dreptul la sănătate, dreptul la cultură şi câte alte drepturi fundamentale nu mai contează în ziua de azi? Nu! Am înţeles. Să trăiţi bine atunci şi fără ele! Au înţeles şi procurorii care investighează în regim de urgenţă doar îngrădirea dreptului la vot. Bună şi investigaţia asta. Dacă doar pe speţa asta au fost sesizaţi, ce să facă şi procurorii?

De celelalte drepturi îngrădite îi doare-n speţe, pardon, în spate, sau nici acolo, pe cei care au făcut „reclamaţii” la Parchet. Că vedeţi, parchetele astea nu s-au autosesizat vreodată nici când a fluierat poporul a pagubă de-atâtea drepturi îngrădite, dar nici când a urlat presa până a răguşit. Procurorii or fi aşteptat, probabil, vreo reclamaţie şi, dacă nu s-a găsit nimeni de prin clasa primară politic să o scrie, au rămas necercetate celelalte drepturi violate. Altfel flagrante!

Ştim că-i plină ţara de ONG-uri, fundaţii şi asociaţii care se jură că apără drepturi de tot felul: ba pe ale copiilor, ba pe ale tinerilor, ba pe ale bătrânilor, dar pe niciunele nu le-am văzut şi nici nu le-am auzit să protesteze în piaţa publică sau pe facebook când drepturile fundamentale ale românilor au fost asasinate. Ei, săracii, au mai ieşit câteodată în stradă, rareori de capul lor, cel mai adesea scoşi de sindicate şi de partide, ori invitaţi de jurnalişti la câte-o „plimbare de protest”.

Dar nu şi de fundaţii, asociaţii, ONG-uri care se revendică a fi apărătoare ale diferitelor drepturi. iau la bani mărunţi afacerile „non-profit” ale acestor „cavaleri” ai luptelor pentru drepturile omului, preocupaţi până peste cap doar să-şi ia „dreptul” din tot felul de finanţări locale, guvernamentale şi europene. Altfel sunt docţi în teorii online despre cum şi în ce fel trebuie apărate categoriile defavorizate din România.

Despre drepturile lor, zise şi constituţionale, care au fost maltratate de toate guvernările, unele mai „democrate” ca altele, s-a tot vorbit, dar mai nimic nu s-a făcut. Cu câteva excepţii, şi acelea prea evident electorale ca să le luăm în serios, politicienii români nu au vrut nici ei să-şi ia funcţiile în serios. Dacă ar fi făcut-o, nu am mai fi avut astăzi în România atâtea drepturi fundamentale îngrădite. Şi, cu siguranţă, nu ar fi existat acum nici scandalurile penale despre „dreptul la vot” şi numai despre el. Apăi dacă românii au demonstrat la prezidenţialele astea că au aşa o conştiinţă civică încât „dreptul la vot” a contat pentru ei mai abitir ca toate celelalte, înseamnă că de acum se poate conta pe ei ca să le ceară celor pe care i-au votat să le respecte şi celelalte drepturi.

Îi invit mai ales pe cei cu vârste între 18-35 de ani să fie tot atât de uniţi şi de disperaţi online cum au fost pentru „dreptul la vot” ca să lupte cu succes şi pentru dreptul la muncă, dreptul la educaţie, dreptul la sănătate, dreptul la cultură şi, nu în ultimul rând, pentru dreptul de a fi corect informaţi. Din păcate, online-ul nu le garantează acest drept. După 25 de ani de la revoluţia din 1989, sau „evenimentele din ‘89”, cum li se mai zice, mi-e groază să fac bilanţul drepturilor câştigate şi pierdute de români. Aş risca să constat că sunt pe ducă nu doar drepturile elementare pe care vi le-am înşirat mai sus, ci şi multe altele.

Mai avem olecuţă de dormit în front şi, când ne-om trezi buimaci din somnul raţiunii, o să constatăm împreună cu internauţii care-şi plimbă iluziile democratice în mediul online, că neam câştigat post-revoluţionar trei drepturi mari şi late: dreptul de a fi manipulaţi, dreptul de a fi furaţi şi dreptul de a fi încăieraţi. Pe altele le-am pierdut, dar cu astea trei ne-am ales sigur. Este doar una dintre consecinţele asasinării unor drepturi fundamentale garantate de Constituţia României. Apropo, asasinatele astea în masă nu sunt fapte penale? Pentru ele cine plăteşte ca să NU fie investigate de procurori?

www.alinamavrodin.ro