❚ Casa Brătescu – Câmpeanu, de pe Calea Domnească, fostul restaurant „Casa Dâmboviţeană”, deşi figurează pe lista oficială a monumentelor istorice, a devenit o paragină, ca urmare a unei incendieri pare-se premeditate ❚ Monument superb de artă arhitecturală barocă, cu influenţe neoromâneşti, este acum adăpost pestilenţial al unor „oameni ai străzii”, rănind chipul Târgoviştei exact în zona istorică cea mai importantă a urbei

GEORGE COANDĂ

S-ar putea crede că soarta unui monument istoric nu se pretează a fi subiect de editorial. Dar atunci când este vorba despre monumente, şi aşa nu prea multe – unele dispărând în timp – dintr-un oraş cu o relevanţă istorică uriaşă nu numai românească, ci şi internaţională, cum este cazul Târgoviştei, care-şi doreşte a fi cândva şi „capitală europeană a culturii”, eu cred, cu toată convingerea, că se merită a fi discutate într-un editorial, ca să sară-n ochii factorilor oficiali îndrituiţi cu păstrarea şi protejarea „memoriei istorice” a locului, care depun mărturie că noi, românii, am fost pe aici şi ne-am făurit istoria. ªi nu una oarecare, ci – este un indubitabil adevăr – europeană! Dar, din păcate, şi o respun cu profundă tristeţe – am promis că n-o să tac ori de câte ori va fi nevoie – multe dintre monumentele istorice de arhitectură ale Târgoviştei sunt lăsate, cu vizibilă iresponsabilitate, să se năruie. Să devină şi ele alte „ruinuri ale Târgoviştei”. ªi acum, în mod deosebit, o să readuc în discuţie cazul casei Brătescu – Câmpeanu, de la Calea Domnească. Fostă, până nu cu multă vreme în urmă, restaurantul „Casa Dâmboviţeană” (figurează, atenţie, pe lista oficială a monumentelor istorice), actualmente aparţinând S.C. MRT MAG S.A., monument superb de artă arhitecturală barocă, cu influenţe neoromâneşti, a devenit, ca urmare a unei incendieri premeditate pare-se, o paragină, adăpost pestilenţial al unor „oameni ai străzii”, rănind chipul Târgoviştei exact în zona istorică cea mai importantă a urbei. Proprietarul degeaba a fost amendat de Inspectoratul de Poliţie Dâmboviţa, a fost ca o frecţie la un picior de lemn, că tot de indiferenţă este bântuit, pentru el neexistând de niciun fel respectarea obligatorie a Legii patrimoniului naţional. Adică nu asigură – această stare de indiferenţă fiind condamnabilă – protecţia, conservarea şi paza monumentului. Presa şi-a făcut datoria, a semnalat drama. ªi dacă mai aduc la cunoştinţă că şi Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale, pitindu-se în muţenie, suferă de aceeaşi gravă maladie la semnale trase, cum sunt cele lansate recent de Centrul de Cercetare a Istoriei şi Patrimoniului Cultural „Grigore Gafencu” al Universităţii “Valahia”, nu are atunci de ce să ne mai mire faptul că administraţia de stat de la nivelurile municipiului Târgoviştei şi judeţului Dâmboviţa nu acţionează ferm, aplicând legea. Sau, în caz de extremă urgenţă, ca în cel al fostului restaurant „Casa Dâmboviţeană”, să găsească alte soluţii de bună seamă legale şi operaţionale de salvgardare a monumentului. Pe zi ce trece, „memoria istorică” a Târgoviştei este ucisă. A se privi ce s-a întâmplat cu „centrul vechi istoric” şi se întâmplă în continuare. Dispare. Da, este ucis nu numai de indiferenţă, dar şi de interese mercantile meschine. SOS-urile pe care le-am lansat de-a lungul timpului s-au risipit în vânt. Dacă această dramă va continua, nicicând Târgoviştea nu va putea fi capitală culturală europeană! Îi pasă cuiva? (N.B. Este lăudabilă acţiunea întreprinsă de Consiliul Judeţean Dâmboviţa de reabilitare şi restaurare a marelui ansamblui voievodal Curtea Domnească. Dar a nu se uita, Târgoviştea în întregul său este o impresionantă monumentalitate voievodală. Ca atare, nu trebuie uitate nici celelalte monumente!)