...invitându-i pe supuşii săi să-i urmeze exemplul, pe când amărâţii ăştia împuşcă leul abia târându-şi traiul de azi pe mâine, că poimâine nu se ştie ce şi cum va fi. Ei bine, de şapte ani de când se află la Palatul Cotroceni, Klaus Werner Iohannis nu a ştiut/nu ştie altceva decât să joace cu nonşalanţă golf cu destinul românilor, aflându-se într-o continuă vacanţă, din când în când dând o fugă pe la Bruxelles unde-l obligă să ajungă integrarea noastră în UE sau pe unde mai este invitat să fie premiat pentru te miri ce, dar fără nici un folos pentru neamul românesc şi ţara sa.

La urma urmelor, în afară de a se da cu schiurile, de a juca golf şi de a-şi lua bicicleta pentru o plimbare prin capitală sau pe unde-i dă inima ghes, păzit îndeaproape de bodyguarzii sepepiști, nu ştim să fi făcut ceva mai de Doamne ajută, un „lucru bine făcut” în stil nemţesc, aşa cum degeaba s-au aşteptat toţi românii. Cică ar fi pus la cale proiectul măreţ „România educată”.

Da, de unde! Până acum nu i-a ieşit. A ţinut morţis să aibă „guvernul meu”. Când l-a avut, pe scaunele ministeriale de la Palatul Cotroceni n-au stat, decât cu câteva excepţii, nişte incompetenţi, dar „competenţi” în ceea ce priveşte propria lor bunăstare. Iar când a dat peste noi viforos norul Coronavirus, „guvernul meu” iohannist ne-a dat băgat şi mai rău în pandemie.

Şi dacă este să mai punem la socoteală înspăimântătoarea datorie externă acumulată, mai ales „pe mâna moartă” a pupilului Cîţu, şi devastatorul dezastru economic, mă întreb şi eu, ca tot românul imparţial, cu ce bilanţ se va înfăţişa la finele mandatarului Klaus Werner Iohannis. Da, cu un dezastru naţional. Cu ce-l vor păstra în amintirea lor românii? Şi cu ce-l va reţine istoria? Ştiţi cu ce-l va reţine istoria? Ştiţi cu ce: dându-se cu schiurile, pedalând vajnic pe bicicletă şi, bineînţeles, dând, tot vajnic, cu crosa în mingiuţa de golf. Ei, vedeți, tot e ceva decât nimic! Fiţi mândri români!