GEORGE COANDĂ

„Marele mut” de la Cotroceni, care odată cu producerea „în piaţă” a răscoalei antiguvernamentale şi antipesediste şi-a dezlegat limba într-un mod surprinzător şi vituperator, a devenit „preşedintele jucător” mai abitir ca Traian Băsescu. Nu-ţi vine a crede, dar faţă de predecesor e ceva mai viclean, dar este şi ghidonat – oricine este atent la ce se petrece pe scena politică românească şi mai cu seamă la Cotroceni vede clar acest lucru – de forţe inamice României din afara fruntariilor. Însă, sunt convins, nu are la Cotroceni o echipă de consilieri performantă capabilă să-l înveţe cum şi în ce fel are de făcut ca preşedinte al republicii, mai ales cum să se comporte. Îmbătat de ieşirea în stradă a unor „tineri frumoşi şi liberi”, dar şi a altor români „luaţi de val”, ieşire neautorizată, ilegală deci, şi pe care a încurajat- o/incitat-o premeditat atunci când a dat buzna în mijlocul demonstranţilor din Piaţa Universităţii, convins că această revoltă „spontană” va alunga Guvernul Grindeanu şi astfel îşi va instala „guvernul meu”, bătând câmpii prin Malta, la un summit al UE, cu „românii mei” – bineînţeles, cei din Piaţa Victoriei -, creând iraţional un clivaj periculos în societatea românească, s-a făcut că nu-i vede şi pe ceilalţi cetăţeni ai patriei care, la fel de revoltaţi, adunaţi la Palatul Cotroceni şi bătându-i obrazul i-au cerut imperativ demisia. Iar când, sfătuit prost, s-a îndurat să dea ochii şi cu cei care-l contestă, n-a făcut altceva de la înălţimea Măriei Sale decât să-i sfideze cu… prezidenţială muţenie şi cu nişte ceai în pahare de unică folosinţă, refuzat cu demnitate – a fost ca şi cum i l-ar fi aruncat în faţă -, pentru că l-au luat, pe bună dreptate, ca pe o coajă de pâine aruncată unor cerşetori. Gestul ar fi fost de apreciat dacă n-ar fi fost unul de fals curaj, un rol prost jucat pentru „imagine televizată” (de campanie electorală), şi a fost cu atât mai deplorabil cu cât fie şi prin acest contact… mit a demonstrat că aceşti demonstranţi nu erau şi ei „românii mei”. Le-a dat cu tifla-n nas. Şi astfel i-a întărâtat şi mai rău. Ce i-au strigat în faţă printre altele? De pildă: „Ieşi afară trădător de ţară!” Nu ştiu dacă herr Klaus a înţeles cu adevărat această stare de spirit. Căci, tot printre altele, dar e o chestie de fond, protestatarii i-au cerut să fie, pe bune, preşedintele tuturor românilor. O fi priceput?