George Coandă

...țară dragă, n-ai speranță! N-am vrut s-o dau pe poezie, dar așa mi-a ieșit. Pentru că, la români, nu este de-ajuns declararea stării de urgență, după mintea guvernului, care de la o zi la alta nu știe cum să se mai descurce cu coronavirusul, îi bagă-n sperieți pe locuitorii patriei cu ordonanțe militare.

Și, uite-așa, din ordonanță-n ordonanță, dar coronavirusul pas să părăsească România, mergem pe nu mai știm unde. Pe când în alte țări de prin UE, starea de urgență se relaxează, domnul președinte Iohannis, nein, români, stați în cușcă și mucles în front! Și, cu toate că stăm cu ochii pe televizor ventuză, panicați de ni se taie răsuflarea, prea mare lucru nu știm pe ce lume trăim.

Poate asta se și vrea pe la Cotroceni și Palatul Victoria. Dar de la revoluția română încoace, a devenit o adevărată „rațiune de stat” de a minți poporul cu televizorul. Și, cu cât românii sunt tot mai mulți băgați în... ceața coronavirusului, cu atât mai mult... înfloresc afacerile veroase tainice.