GEORGE COANDĂ

Cineva, cândva, dar nu cu prea multă vreme în urmă, nu de pe la noi, ci de prin democraticul Occident euroatlantic, prinzându-se cum devine chestia, a emis o părere, credem noi foarte veridică. Cică Uniunea Europeană n-ar fi altceva decât o altă Uniune Sovietică. Vorba unui personaj de-al lui Caragiale, că bine mai combate, monşer.

Adică, ar veni cam aşa: după al Doilea Război Mondial, URSS, mare învingătoare a Germaniei naziste, şi-a tras un imperiu comunist în care Moscova dicta după bunul ei plac. (N.B.: Dar în care se mai putea face şi disidenţă, a se vedea România după aprilie 1964.) Apoi, URSS s-a prăbuşit în nefiinţă. Deh, soarta tuturor imperiilor! Acum, UE, un imperiu federativ, în care şi România a intrat, tropatropa, hopa-hopa, crezând că l-a apucat pe Dumnezeu de picior, dictează statelor membre ce şi cum să facă, după cum îi taie capu’ pe ăia de la Bruxelles şi Strasbourg şi, dacă te pui împotriva, hârş, îţi pune cuţitu-n beregată. Păi vine de principiu că am scăpat de dracu’ şi am dat peste mumă-sa.

Şi că aşa stau lucrurile o văzurăm acu, când cu migraţia/invazia asta islamică, impunându-ne şi nouă, românilor, câţi aşa-zişi refugiaţi să luăm în gazdă, că, dacă nu, ne taie macaroana. Şi asta, culmea tupeului mogulilor politici de la Bruxelles, tocmai când România a avut o tresărire de mândrie şi raţiune naţională şi s-a opus ordinului câţi refugiaţi să-i ia pe socoteala sa. O socoteală extrem de costisitoare. S-a văzut, deci, că vocea României în conclavul european nu contează. Cu alte cuvinte, scăparăm de URSS şi dădurăm peste o uniune democrat (!?) capitalistă care te face sclav.

Iar în „criza migranţilor” islamici, rămâne cum am zis deunăzi. Este de văzut cine şi de ce a avut interes să o declanşeze. Oricum, Europa e în pericol. Iar „spaţiul Schengen” e pe cale să se destrame. România, însă, este obligată, fără să se mai împiedice în propriii ei paşi şi cu frica-n gât, să-şi impună, cu demnitate, vocea în concertul european. Altminteri, Dumnezeu cu mila!