GEORGE COANDĂ

Televiziunile Românabsurdistanului, în această vară, mai abitir ca niciodată, au luat-o razna. Cel puţin cele comerciale. Ai impresia că le-a bătut rău în cap ucigătoarea caniculă. Sau poate că eu, bătrân gazetar, sunt depăşit şi nu sunt în stare să înţeleg ce-i PR ori marketingul de televiziune vizând vizibilitatea în piaţă/audienţă. Dacă vreţi să mă credeţi pe cuvânt, vă încredinţez că am habar chiar dacă s-ar putea să fiu privit ca o piesă de muzeu. Şi cum am bătut ceva lume şi am văzut cam ce oferă canalele TV de ştiri din ţara tuturor libertăţilor, din „perfidul Albion“ sau că noi, românii, vrem cu osârdie, demnă de o cauză mai bună, să uluim lumea cu disponibilitatea noastră de a scandaliza, de a ne pune poalele-n cap, de a ne exhiba curiozitatea tembelă de a face pe voyeuriştii privind prin toate ochiurile de clanţe în intimitatea unor aşa-zise vedete, unele de toată mâna. Această tembelă curiozitate are ceva maladiv şi care, psihologic, sminteşte mintea şi comportamentul tinerilor care îşi fac din aceste aşazise vedete mituri şi modele de viaţă. Trist, foarte trist. Dar de ce, după viziunea managerială a unor patroni de televiziuni, ar trebui ca acestea să devină nişte – iartă-mise limbajul prea dur – „case de toleranţă“, unde nişte paraşute îşi... desecretizează cu voluptate schizofrenică unele părţi intime şi luxul exorbitant în care se complac momindu-şi cu parşivitate parteneri bogaţi, unii putred de bogaţi, dar dacă nu sunt obsedaţi sexuali, sunt proşti de-a binelea. Cui îi foloseşte – dacă n-ar fi vorba de-o curiozitate tâmpă – se ştie cum se exhibează Drăguşanca, Cruduţa, Pestriţa şi alte alea, toate devoratoare nestăpânite de bărbaţi cu dare de mână şi care, de altfel, sfidează cu lubricitate bunul simţ şi fac bani, televiziunile plătindu-le nunţile cu repetiţie şi divorţurile năuce. Iar CNA-ul doarme în cizme şi aplică amenzi pe... criterii politice. Da, asta e, majoritatea televiziunilor naţionale comerciale nu sunt altceva decât, exploatând stupida sau naiva curiozitate publică, nişte virtuale „case de perdiţie“, acum, un dezmăţ estival.