GEORGE COANDĂ

Intelectualul oportunist, encomiast octuos, pupincurist din interese meschine, dar şi conjuctural, neobligându-l nimeni astăzi să se manifeste astfel - în vremuri de dictatură obligaţia, prin teroare indusă, ca să ridici osanale este oarecum de înţeles, mai ales când îţi este pusă în pericol supravieţuirea - nu este o „rara avis” pe fascinantul meleag mioritic.

Dar existenţa acestei specii la noi îmbracă forme dintre cele mai jenante, frizând penibilul decăderii morale. Iar de la „schimbarea la faţă” a României de după 1989, neamul românilor a văzut/ vede feţele de dalmaţieni ale unor intelectuali care afişează morga unor mari „autorităţi morale” şi „directori de opinie”, neadmiţând că pot fi contrazişi, bătându-li-se, totodată, obrazul şi asta dintr-o pricină: nu posedă puterea psihică şi morală de a se autoanaliza. Dacă ar face-o, poate că ar reuşi să îşi corijeze pornirile penibil pupincuriste. Şi cazul filosofului editor - după decembrie 1989, pur şi simplu s-a căpătuit însuşindu-şi, în condiţii îndoielnice, marea Editură Politică - Liiceanu, unii îi zic pamfletar Liicheanu, şi, pare-se că au de ce a-i zice astfel, este pe deplin ilustrativ. Adulator, mai abitir ca pe vremea lui Nicolae Ceauşescu, al Regelui Mihai, apoi al lui Traian Băsescu, adică al celui care, după cum se ştie, l-a jignit grobian pe idolul său regal, pe urmă al lui Klaus Iohannis, acum s-a lansat într-o incredibilă osana, descalificîndu-l ca om de cultură, la adresa Laurei Codruţa Kovesi pe care şi-o vrea preşedinte al republicii. Pentru dom’ Liicheanu, Codruţa este „...slujirea în stare pură”, absolutizând-o ca instanţă morală („desăvârşită onestitate”) formată (imagine dizgraţios culinară) în... sosul Justiţiei, fiind, în viziunea acestui subtil om de cultură idealul preşedinte al României. Oho! Cândva am mai scris despre dom’ Liicheanu smulgându-i masca. Am crezut că, între timp, şi-o fi revenit. Degeaba. Năravul din fire n-are lecuire. Dacă astăzi ar mai fi printre noi smintitul împărat Nero, probabil i-ar închina imnuri de slavă, ştiind prea bine că este în stare să dea foc României.