GEORGE COANDĂ

Am sentimental că există un ordin dat de undeva, de peste fruntariile româneşti, ca să fie... organizată deruta, la nivelul electoratului. Ceea ce duce, conform teoriilor politologice, la haos. Iar o ţară în haos electoral poate fi lesne manipulată, iar cei interesaţi să-şi satisfacă interesele meschine, criminale chiar, pe seama naţiunii române, îşi pot plasa pionii la diferite paliere de decizie politică şi economică. Iată, ne aflăm la pragul primului test electoral, al localelor şi românii au fost aruncaţi într-o derută fioroasă.

Şi experienţa ne spune că aşa cum vor ieşi localele, ca imagistică politică, aşa va arăta şi celălalt tur electoral, al parlamentarelor. Iar românii aproape că nu mai vor să meargă la urne. Această stare de nehotărâre, insidios produsă, vine în ajutorul mânuitorilor de marionete. Haideţi să aruncăm o privire în zarea eşichierului politic. Şi ce vedem? Un PSD hăituit serios de DNA în frunte cu un Liviu Dragnea nehotărât şi cu „sabia lui Damocles” ţintuindu-i capul, cu lideri importanţi trimişi, la ordin, în faţa instanţei. ţinta: deformarea imaginii partidului în ochii electoratului. PNL, de asemenea, căutat pe acasă de DNA, dar încă afişând o falsă siguranţă de sine prin ieşirile la rampă ale celor doi copreşedinţi din ce în ce mai neconvingători, luaţi şi ei în cătarea procurorilor „doamnei de fier” Laura Codruţa, şi cu incompetenţa crasă şi antinaţională a guvernului de tehnocraţi, pe care l-a creditat atârnându-i ca un uriaş bolovan de picioare. ţinta: aceeaşi strategie de deformare a imaginii. Întrebarea care stăruie în acest caz este cine este regizorul. Să fie oare într-atât de abil – şi de abscons – herr Iohannis încât să se spele precum Pilat din Pont pe mâini de păcatul de a fi dorit morţiş să şi-l facă partid personal? Şi acum să-l lase în cădere liberă pentru a se salva pe sine?

Românii încă i-l agaţă de gât şi asta-l trage la vale. Aşadar, PNL are o grea şi existenţială problemă de rezolvat. PMP, cu Traian Băsescu la timonă, este doar un colac de salvare politică pentru fostul chiriaş de la Cotroceni. Şi chiar dacă sondajele de opinie îl arată a fi sărit pârleazul electoral, românii, chiar dacă sunt bănuiţi a avea memorie politică şi socială scurtă, nu uită „deceniul groazei” din vremea preşedinţiei băsiste. Şi oricât s-ar da peste cap Traian Băsescu – care, pare curios faptul, dar până una-alta scapă de hăitaşii de la DNA ca şi cum l-ar ocroti vrăjile Mamei Omida, inducându-mi-se ideea că încă mai are unele pârghii ale puterii la îndemână – ca să-şi împingă în faţă partidul acesta popular ca aliniere politică europeană este totuşi impopular, iar inventatorul său, jucător cum e din fire, s-ar putea ca, într-o bună zi, să cârmească spre o altă înjghebare de partid. (N.B. Bizar este că se bate pentru electoratul PRM şi că a şi preluat ceva din discursul naţionalist al regretatului Tribun. Şi mă gândesc că, dacă s-ar arunca în cursa electorală pentru fotoliul de primar general al Capitalei, ar fi de tot râsul, o penibilă degradare după ce fuseşi stăpân la Cotroceni). În rest, dincolo de tresărirea în sondaje a ALDE, dar uite că DNA l-a băgat cu schepsis în seamă şi pe Călin Popescu Tăriceanu, este o fojgăială pe eşichierul politic, developând imaginea unei babilonii haotice.

Multe orgolii mărunte, o lipsă endemică de ideologii şi doctrine, sloganuri trase la indigo, denumiri înşelătoare de partide, în rest... mori care macină vântul. Recent, am fost la tratament într-un institut naţional de sănătate, unde am avut prilejul să fac conversaţie la proceduri şi pe aleile parcului de acolo cu numeroşi pacienţi, din diferite lumi sociale şi cam din toate zonele ţării, dar şi cu „oameni în alb”. Cei mai mulţi din straturi sociale paupere sau medii. Era o Românie în mic. Şi aproape fără excepţie toţi erau clar dezamăgiţi şi îngrijoraţi de soarta lor personală, a familiilor, a României fără speranţă, cum o vedeau unii. Dar unanimitatea care mi-a dat de gândit a fost că n-au pe cine să pună ştampila la alegeri şi că este inutil să se mai ostenească mergând la urne. Neîncrederea în partide era evidentă. Dom’le, mi-au zis destui, la ce bun să mai votăm, că e degeaba, ies câştigători ăia pe care-i vor unii de pe la Bruxelles şi Washington, şi nu românii. Şi impresia mea, şi nu numai a mea, de haos politic electoral... dirijat s-a accentuat indubitabil. Iar acest haos va distruge România. Deocamdată nu văd care ar fi soluţia. Revoluţia? Păi, a mai fost una acum un sfert de veac. Şi iată efectul!