PETRE DRĂGUŢOIU

Prezentăm în materialul de presă de faţă date mai puţin cunoscute despre oraşul Răcari, unele menţionate sumar şi în publicaţia locală „Ziarul Primăriei Răcari“. Din anul 1725, de la prima atestare documentară, şi până în anul 1911, localitatea se numea „Podul Bărbierului“, aflat peste pârâul Ilfovăţ, dar puţin se cunoaşte că această meserie de bărbier era în primul rând cea echivalată cu aceea de farmacist. Este vorba de „Ştefan Vătaful de bărbieri şi alţi meşteri de rafetul său”, iar podul se afla peste pârâul Ilfovăţ, pe drumul care făcea legătură între Târgovişte, Câmpulung Muscel şi Bucureşti. Foarte interesant, în Biblioteca Congresului SUA, oraşul Răcari este prezentat când era comună rurală, Plasa Ghergani, cu menţiunea primarilor, învăţătorilor, băcanilor, băncilor, băncilor populare, brânzarilor, brutarilor, cârciumarilor, cerealiştilor, cherestegiilor, cizmarilor, farmaciştilor, fierarilor, manufacţierilor, olarilor, tăbăcarilor, proprietarilor de moşii, precum Miluţie Gh. Mironea, 100 ha; Mira P. Niculae, 100 ha; Sarachitopol D. Gheorghe, 127 ha (moşia „Filipeasca“). Scriitorul Ion D. Ghica, prim-ministru, diplomat, economist, om de afaceri, a construit în anul 1872 o cale ferată, clădirea Judecătoriei Plasei Ghergani, unde se află în prezent cavourile familiei, sedii de societăţi agricole şi industriale, şcoala gimnazială etc. O altă originalitate o reprezintă „Programul-Viziunea Oraşului Răcaridezvoltare integrată a oraşului în vederea eliminării disparităţilor regionale de dezvoltare şi eliminările standardelor în domeniul dezvoltării durabile.“ La ultimul recensământ din anul 2002, populaţia era de 6930 locuitori, la o suprafaţă de 79 kmp., densitatea fiind de 93 locuitori/kmp.