GEORGE COANDĂ

În ultima vreme aşa ceva a fost să fie judeţul Dâmboviţa, o ţintă diplomatică. Aproape că s-au călcat pe bătături excelenţele lor ambasadorii extraordinari şi plenipotenţiari ai unor mari şi tari ţări de pe această planetă. Să-i numim în ordinea poposirii lor pe aici: Valerii Kuzmin (Federaţia Rusă), Hans Klemm (Statele Unite ale Americii), Xu Feihong (Republica Populară Chineză). Că or fi vrut ei să dea o fugă până-n Dâmboviţa, că s-au autoinvitat, sau au fost invitaţi ce mai contează? Excelenţele lor fură prezente pe acest meleag voievodal de ţară şi oficialităţile judeţene şi târgoviştene le-au oferit pâinea şi sarea faimoasei ospitalităţi româneşti, apoi le-au plimbat ca pe sfintele moaşte în speranţa că judeţul alege-se-va cu ceva. Bineînţeles că ambasadorii cu pricina au rostit spiciuri pline de bun simţ şi tâlc diplomatic, s-au simţit foarte bine, fiind ospătaţi pe măsură, apoi, dosvidaniya, good-bye, îmi pare rău că în chineză nu ştiu cum se spune, şi pe-aici le fu drumul. ªi judeţul cu ce s-a ales? Cu promisiuni diplomatice, ca de obicei în ultimii 20 de ani. Că rusul o fi militat el pentru niscaiva afaceri pe acest meleag, numai că, dacă cineva l-ar fi întrebat de ce conaţionalii săi, care au pus mâna, era să zic laba, pe Combinatul de Oţeluri Speciale şi pe Întreprinderea de Utilaj Petrolier din Târgovişte le-au distrus, sunt tare curios ce-ar fi avut de răspuns, dar nu l-a întrebat nimeni, sunt sigur de asta, aşa cum nici americanul, interesat, fireşte, tot de nişte business-uri profitabile în interesul marilor „asasini economici” din sublima democraţie yankee, nu a fost luat la întrebări de ce investitorii de la Wisconsin Turner System au ras de pe faţa pământului celebra Întreprindere de Strunguri Automate/SARO. Of course, s-ar fi dat după Statuia Libertăţii, dar măcar să fi fost întrebaţi… De chinez ce-ar fi de zis? Că orice afacere profitabilă pentru Dâmboviţa ar fi oferit, şi, de bună seamă că a oferit, am eu, aşa, o senzaţie ciudată, se vor opune unii, români patrioţi de paradă (cu vehemenţă, nu? Fără comuni şti!), ca şi cum China ar fi Burkina Faso. Oricum, după călcatul acesta diplomatic pe bătături dâmboviţene, îmi daţi voie să mă întreb şi eu, da’ ce gânduri le veniră excelenţelor lor de le-a crescut brusc, şi deodată, interesul pentru meleagul dâmboviţean? Păi, cred că interesu’ poartă fesu’… rusesc, american şi chinezesc.