GEORGE COANDĂ

În titlul editorialului, de bună seamă că, din punct de gramatical, s-a strecurat o greşeală. Voită, însă. De ce? Pentru că, intenţia autorului a fost aceea a unei ironizări a nebuniei mitingiste, care a bântuit Capitala României sâmbătă, 9 iunie, Anul de la Domnul 2018. Au fost două mitinguri autorizate şi unul, neutorizat, pentru că în vesela şi aiuritoarea democraţie mioritică fiecare face ce vrea, cum vrea, adicătelea cum îl duce capul, ok, şi bine merci.

Ca atare, Capitala patriei s-a aflat sub năvala protestelor, ca şi cum s-ar fi pricopsit cu o „stare de asediu”. Măiculiţă Doamne, să te buluceşti pe o caniculă de-ţi tăia respiraţia, luându-ţi foc sulfletul, într-un zăpăcitor război româno-român, credeţi-mă că nu-i a bună! Că ne-a bătut rău vipia la cap e clară treaba. Chiar dacă unul dintre mitinguri a avut loc la cesurile serii, canicula nu se ostoise. Apropo de mitingul seral. O, da, nu ştiu de ce mi-a adus aminte de “marile adunări populare” de odinioară.

Deci, e vorba de mega adunarea din Piaţa Victoriei. Într-o ţară democratică oricine are dreptul constituţional la a protesta. Şi partidele aflate la putere. Bref: megamitingul PSD, căruia i s-au alăturat şi cei de la ALDE, a protestat contra abuzurilor din justiţie, a ”statului paralel” (sereisto-iohannisto-kovesian, aşa au lăsat de înţeles organizatorii). Întrebarea cu chichirez este de ce mega-adunarea naţională taman acum fuse pusă la cale. Rămâne în discuţie… Oricum, chichirezul ne dă serios de gândit. Pe mine, unul, nu m-a convins, şi nici pe multă altă lume, de ce a fost nevoie de acest megamiting în alb. Dacă nu mă înşel, albul este simbolul nevinovăţiei. Ah! Şi, totuşi, ceva tot mi-a plăcut, hai să nu fiu chiar Gică Contra. Mi-a plăcut entuziasmul patriotic manifestat la scenă deschisă – sper să fi fost sincer şi neexersat în culise – care a străbătut mulţimile pesedisto-aldeiste adunate în agora Victoriei. Am remarcat atât excepţionala organizare de inspiraţie nemţească (oare ce şi-o fi zis herr Iohannis?), cât şi imaginea de forţă a PSD pe care şi-a propus să o degaje acest uriaş protest organizat.

Bizara ”mişcare spontană” #rezist ar trebui să ia seama la replica pe care a primit-o sâmbătă seară în Piaţa Victoriei. În rest, au mai fost câteva mitinguri colaterale, un marş, în fapt al ”Noii Drepte”, pentru familia alcătuită din bărbat şi femeie, care ar trebui ca atare stipulată în Constituţie şi un altul al gay-lor LGBT. Şi au mai fost câteva, dar nu importă. Amănunt: pe toată durata mega-mitingului PSD, pe pânza imensului tricolor de pe clădirea Palatului Victoria s-a proiectat… #rezist. Noroc că n-a ieşit cu păruială, aşa cum şi-ar fi dorit unii. Românii sunt, totuşi, un popor paşnic. Aşa că pe la orele 22 şi un pic peste, pesediştii şi aldeiştii au părăsit, în grupuri şi în linişte, Piaţa Victoriei, în urmă rămânând mormane de hârtii, pet-uri şi alte multe mărturii ale manifestării în mod organizat a protestelor democratice... Dar imediat, ca la un semnal, au apărut şi măturătorii de stradă care să şteargă urmele evenimentului. Ei, da, dacă a fost sâmbătă, a fost un festival al mitingurilor. Întrebarea care mă frământă este: ce va fi… dopo festival?