VASILE NEAGU

În palmaresul echipei fanion a Târgoviştei, indiferent ce nume a purtat (Metalul, C.S., Oţelul „U”, F.C.M. sau Chindia), sunt înscrise multe rezultate de prestigiu obţinute în faţa unor echipe de top precum Steaua (învinsă şi cu 3-0 sub Turn!), Dinamo, Craiova, F.C. Argeş, Rapid, Petrolul, ca să amintim doar foste campioane ale României! Memoria suporterilor a reţinut multe dintre aceste isprăvi ale fotbaliştilor noştri. Şi totuşi, există un rezultat, obţinut nu în faţa vreunei campioane şi nici măcar în primul eşalon, care eclipsează multe din succesele amintite mai sus, un rezultat aproape neverosimil. Era după dezastrul produs de cutremurul din 4 martie 1977, în vară. Lumea încă nu-şi regăsea cadenţa vieţii. Pe stadioane aproape că bătea vântul... Dar nu peste tot şi, bineînţeles, nici la Târgovişte. 

Galeria braşoveană nu a avut voie să treacă munţii, după incidentele grave din meciul tur

12 iunie 1977. În Seria a II-a, Divizia B, era programat meciul care trebuia să decidă echipa încununată cu laurii promovării în A. Târgoviştea aştepta acest moment de 16 ani! Steagul Roşu Braşov se gândea deja la vizitele sub Tâmpa ale lui Dobrin, Dumitrache sau Balaci. În jocul tur, la Braşov, avusese loc incidente deosebit de grave, produse de un grup de huligani ardeleni. Aceştia au rănit zeci de suporteri târgovişteni, unul dintre ei decedând mai târziu! Geamurile autocarelor au fost sparte în totalitate. Peste 30 de autoturisme cu număr de Dâmboviţa au fost grav avariate atât în parcarea stadionului, cât şi în oraş. În jurul arenei sportive s-au produs scene de groază. Una dintre „culorile” echipei noastre – culoarea umană, supremă (!) – a fost vărsată pe cimentul parcării! Ziarele n-au avut voie să scrie mai nimic, doar o banală frază în „Sportul” amintea, vag, de ceva inciente! Motivul? Era perioada manifestaţiei anticomuniste a muncitorilor braşoveni şi nimeni nu avea interesul să toarne gaz pe focul şi aşa încins. Aşadar, acum urma jocul retur. Galeria braşoveană nu a avut voie să treacă munţii.

Încă de la ora 7.00 erau peste 25.000 de spectatori

Cum au răspuns miile de suporteri ai C.S.-ului apelului de a ne răzbuna, prin victorie, huliganilor braşoveni? Transcriu din articolul semnat de Mihai Ionescu în „Sportul” de luni, 13 iunie 1977: „Este vorba, mai întâi, de marele interes stârnit de această decisivă întâlnire în rândurile publicului târgovi ştean. Aşa se face că duminică dimineaţă, încă de la ora 7.00 (!) stadionul Municipal era ocupat de peste 25.000 spectatori (cifră record) care nu s-au mişcat de pe locurile lor şi de sub umbrele timp de patru ore, deşi a plouat torenţial până aproape de începerea întâlnirii. La unsprezece însă, ca la o comandă parcă, ploaia s-a oprit şi au început să curgă... golurile în teren. Şapte la număr şi toate în poarta lui Adamache”.

Un meci care a avut şi ceva... divin!

Cei care au văzut acel meci de neuitat povestesc şi azi, numărând pe degete, cum au marcat Tătaru II de trei ori, Sava de două ori, Furnică şi Kallo II câte o dată. Mi-aduc aminte că, după meci, i-am sugerat regretatului ziarist Valeriu Liţă-Cosmin un subtitlu pentru presa locală: „Cutremur de 7 „grade” cu epicentrul în Târgovişte, resimţit puternic la... Braşov!”. Am primit un răspuns cumpănit: „Vrei să mă laşi fără... pix?”. Iar Laurenţiu Dumitrescu a scris în ziarul de specialitate, cu această ocazie, despre gravele incidente de la Braşov, astfel: „A fost şi o răzbunare, prin fair-play, a târgoviştenilor, faţă de actele de totală indisciplină ale „suporterilor” de sub Tâmpa”. Iată şi lotul C.S.-ului care a umilit Steagul Roşu: Stan, Ilinca, Gheorghe, Ene, Alexandru, Pitaru, Tănase, Furnică, Neagu, Tătaru II, Kallo II, Greaca, Sava, Isaia (17 ani!), Rus, Vintilă, Pietroianu. Antrenor, Nicolae Proca.

Aceasta este istoria unui meci pe care nu-l voi uita niciodată! Un meci care a avut şi ceva... divin! Şi nu-i... braşoavă!