TEODOR VASILIU

„Ce te uiţi în cur... ce te uiţi în cur... ce te uiţi în uiţi în curtea mea? Parcă tu n-ai cur... parcă tu n-ai cur... parcă tu n-ai curtea ta!”. Şi uite-aşa, cântă românul de rând şlagărul ăsta vechi, fericit c-ar avea şi el o curte a lui, în care nu sare pârleazu’ capra vecinului. Acuma mă întreb, la vreme de restrişte democratică, dacă mai am şi eu curtea mea şi, mai ales, dacă e constituţională!

Uite, ieri dimineaţă m-a apucat aşa o teamă, dacă nu cumva e neconstituţională cafeaua băută în curtea mea. Acu’, de eşti nemulţumit de ceva, bag samă că e chemată să te rezolve cu celeritate curtea constituţională. Cum te rezolvă, numai jucătorul ştie precis! Uite, nu înţeleg, că veni vorba, cum de eu, consilier judeţean, am aceeaşi funcţie cu a parlamentarului european, cu a premierului şi chiar cu a preşedintelui jucător. Curtea asta a lor m-a făcut mare de tot!

Vasăzică e mai tare ca academia şi nu trebuie să facă vorbelor din legi nicio legătură cu limba română, ci cu nişte interpretări „creative” ale unor persoane îmbrâncite politic într-o curte a ţării în care, spre disperarea multor cetăţeni, se comportă de parcă ar fi pe proprietatea lor privată.

Mă întreb şi eu, ca cetăţenii lu’ nenea Iancu, dacă domnii ăştia din curtea lor au dat vreun examen ca să se înstăpânească acolo, în jilţurile alea ca ale lui Ştefan cel Mare? Şi mă mai întreb, ca prostu’ de data asta, de ce mai iese lumea să voteze în alegeri diferite, pentru funcţii diferite şi programe diferite, pentru preşedinte, europarlamentar, parlamentar, primar, consilieri judeţeni şi locali?

Că din onor curtea lor personală, vine doamna şinşi cu alte greble şi ne spun cu mult umor caragialesc cum că toate funcţiile astea alese separat sunt „aceeaşi funcţie”. Atunci lăsaţi-mă să zic şi eu că-s toţi o apă şi-un pământ de flori în curtea asta, chit că ei sunt împinşi şi susţinuţi de instituţii diferite ca să apere, zice-se, constituţia!

Şi nu să revoluţioneze DEX-ul pentru un oarecare trecător prin Cotroceni. Că până acu’, îmi pare că persoanele astea impuse politic şi-au apărat doar pensiile lor nesimţite şi bagabonţelile jucătorului. Vorba lu’ Maria Tănase: „ţine ţaţă cuRusvelt”.

Doar că la americanii la care ne uităm noi peste gard, fiecare curte e respectată cum se cuvine. Şi pentru că tot îi... aia... grija de români pă unii jupâni de la nişte ambasade stăpânitoare, le răspund şi eu din curtea mea pentru curţile lor, cu celebra zicere franţuzească: „notre poulet dans votre cour”! Pentru necunoscători, mă ofer s-o traduc „ad libertam”, nu de alta, dar să nu mă trezesc că-mi declară ăştia neconstituţional pamfletul: ce puii mei!

Acu’ dacă tot se bagă curtea asta în toate alea, după cum „s-a făcut mersu’ ”, vorba lu’ naşu’ Mirciulică al lu’ Băsică, nu m-ar mira să aflu c-or să apară propuneri de desfiinţare a instanţelor şi va merge tot poporu’ să se judece la curtea recompensaţilor politic şi cu divorţu’, şi cu violu’, şi cu şmangleala, şi cu pilealea, şi cu trasu’ pe nas, şi cu trasu-n piept. Comédie mare!

P.S. Îndemnul „ţine ţaţă cuRusvelt” (scris după ureche!) e că poporu’ nostru a fost mânat cu cântec să fie pro fund american, de la Maria Tănase citire!